Impactul cheltuielilor publice pentru asigurările sociale asupra activității economico-sociale

1. Cheltuielile publice pentru asigurările sociale – caracterizare generală

1.1. Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale

Participarea cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei alte activităţi utile societăţii poate să pună salariaţii, cooperatorii, agricultorii sau întreprinzătorii particulari în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii normale, în ciuda eforturilor şi măsurilor care se iau pentru asigurarea igienei şi a securităţii şi protecţiei muncii. Aici se manifestă necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale. În momentul în care cetăţenii ajung în imposibilitatea de a mai munci şi de a-şi asigura bunul trai, din diferite motive (cum ar fi: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum şi vârsta înaintată), este necesar ca statul, companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, întreprinderile private, asociaţiile etc să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile necesare traiului acestora şi familiilor lor.

Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea unui sistem propriu naţional de asigurări sociale, iar după aceea extinderea şi perfecţionarea lui continuă.

Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a drepturilor constituţionale ale poporului. Ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieţi decente şi civilizate. Sub aspect financiar, asigurările sociale participă la repartiţia unei părţi din produsul naţional brut, constituind un mijloc de control asupra formării, repartizării şi utilizării acestuia, când se alimentează, se repartizează şi se utilizează fondurile asigurărilor sociale.

Conţinutul economic al asigurărilor sociale este determinat, în principal, de trăsăturile orânduirii social-economice.

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sau anumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.

Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la cristalizarea şi la perfecţionarea unui sistem naţional de asigurări sociale. Acesta cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurări sociale care îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele, realizându-se astfel aspectul de totalitate şi integralitate prin care sunt ocrotiţi lucrătorii din unităţile de stat, mixte, private, membrii cooperativelor meşteşugăreşti, agricultorii, avocaţii, slujitorii cultelor, personalul casnic şi de îngrijire a blocurilor de locatari, pensionarii şi membrii lor de familie.

Sistemul public naţional de asigurări sociale este constituit din următoarele componente principale:

- Asigurările sociale de stat;

- Asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii;

- Asigurările sociale din unităţile agricole;

- Asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie;

- Asigurările sociale ale avocaţilor;

- Asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

Prin instituirea sistemului public naţional de asigurări sociale s-a creat un cadru unitar de aplicare a legislaţiei în domeniu, se economisesc resurse materiale şi umane, se creează flexibilitatea în redistribuirea resurselor disponibile, în funcţie de cerinţele pentru anumite prestaţii, se întăreşte controlul privind constituirea şi utilizarea resurselor şi calitatea prestaţiilor. Sistemul public naţional de asigurări sociale al României este în continuă dezvoltare şi perfecţionare.

Principiile şi rolul sistemului public naţional de asigurări sociale

Sistemul public naţional de asigurări sociale este organizat pe baza mai multor principii:

- Unicitatea (existenţa unui singur sistem public naţional de asigurări sociale). Efecte: diminuarea riscurilor care decurg din existenţa mai multor sisteme de asigurări sociale, încurajarea mobilităţii pe piaţa muncii.