Impactul cheltuielilor publice pentru securitate socială asupra activității economice

CAP. I Abordare conceptuala a cheltuielilor publice pentru securitate sociala

Harold Wilensky face urmatoarele precizari: ,, cele mai multe garantii guvernamentale a unor standarde minime privind venitul, alimentatia, sanatatea, educatia si locuinta, asigurate fiecarui cetatean ca drepturi sociale sunt cuprinse sub denumirea de securitate sociala acestea luand forma unei asigurari sociale contra riscurilor de baza ale vietii industriale: accidente la locul de munca, boli profesionale, somaj, batranete" (Wilensky, 1985); considerindu-se ca standardele sociale minime mai sus-amintite nu pot fi periclitate decat in cazul pierderii veniturilor, deci la persoanele ramase fara loc de munca.

Conceptul de securitate sociala, desi frecvent utilizat în limbajul politic sau în mass-media, nu este scutit de nuante si interpretari. Citand o voce autorizata, conceptul cuprinde ,,toate masurile colective stabilite prin legislatie pentru a mentine venitul individual ori al familiei sau pentru a asigura un venit atunci cand unele sau toate sursele de venit au fost pierdute ori epuizate sau în situatiile în care trebuie sa se faca fata unor cheltuieli sporite". (The New Encyclopaedia Britanica, vol.27, 1993).

Cheltuielile pentru securitatea sociala sunt cuprinse in cheltuielile publice pentru actiunile social-culturale ce indeplinesc un important rol economic si social pe seama resurselor alocate de stat.

Securitatea sociala cuprinde un ansamblu de actiuni intreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea unor evenimente considerate ca riscuri sociale, ce actioneaza negativ asupra nivelului de trai, prezente prin prestatii diferite care asigura individului si familiei un venit minim protejandu-l in fata unor astfel de evenimente. Riscurile sociale pot fi: riscuri fizice care afecteaza partial sau total capacitatea de munca, riscuri economice care impiedica o persoana sa exercite o activitate producatoare de venit –somajul, sau riscuri sociale propri-zise care afecteaza in mod substantial veniturile persoanelor,cum sunt sarcini familiale, cheltuieli medicale.

Exista anumite deosebiri in gruparea acestor cheltuieli. In unele tari se foloseste gruparea „cheltuieli cu securitatea sociala” in care sunt cuprinse ajutoarele, alocatiile, indemnizatiile de somaj, pensiile s.a. acordate salariatilor, agricultorilor, liber-profesionistilor si altor categorii sociale; sau membrii societatii sunt tratati in mod diferentiat pe grupuri sociale, cum ar fi: batrani, invalizi, persoane cu handicap, someri, femei, tineri, copii.

In afara conceptului de „securitate sociala” se intalneste adesea si acela de „protectie sociala”. Sfera de cuprindere a actiunilor pe linia protectiei sociale depaseste sfera actiunilor cuprinse in securitatea sociala. Asfel protectia sociala se refera la ansamblul actiunilor si masurilor economice, sociale sau de alta natura, initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii, salariati sau nesalariati, apararea fata de fenomene si actiuni al caror efect se rasfrange nefavorabil asupra situatiei lor. In cadrul masurilor de protectie sociala se cuprind: crearea de noi locuri de munca, subventionarea unor produse si servicii destinate populatiei, compensatii banesti acordate persoanelor cu venituri fixe in cazul cresterii preturilor ls marfuri de interes vital pentru populatie, facilitati fiscale, dar si ajutorul de somaj, asistenta sociala, asigurarile sociale.

Cheltuielile cu securitatea sociala se structureaza la randul lor, pe mai multe componente, ce presupun forme si tehnici distinctive si anume:

- cheltuieli pentru asigurarile sociale;

- cheltuieli pentru protectie sociala;

- cheltuieli pentru asistenta sociala.

Asigurarile sociale au aparut initial ca reactie a asociatiilor de muncitori care au pledat pentru drepturile lor, organizându-se în sindicate care sa-i protejeze în privinta conditiilor de lucru – igiena si securitatea muncii ca elemente care sa previna ajungerea la accidente ce pun persoana în imposibilitate de a munci, iar daca, dintr-o cauza sau alta, se ajunge la incapacitate de munca, existenta unor fonduri financiare care sa le asigure acestora un trai decent. Pentru a îndeplini obiectivele mentionate, s-a creat un sistem national de asigurari sociale care are trasaturi speciale.