Impactul Crizei Financiare asupra Datoriei Publice a României

Având în vedere devansaera ritmului de creştere a veniturilor publice de către ritmul de creştere a nevoilor sociale se impune ca o necesitate eficienţa utilizării banului public; permanentă identificare de noi resurse care să fie alocate eficient şi prompt nevoilor sociale în permanenţă creştere. Împrumuturile de stat se realizează prin contracte-convenţie interne şi/sau internaţionale, pe bază voluntare, de rambursabilitate şi cu o contraprestaţie astfel încât un astfel de raport juridic, ca act de decizie politică-strategică este raţional să se utilizeze numai după epuizarea tuturor celorlalte instrumente. Utilizarea unui studiu tehnico-economic şi juridic care să justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale-proiectului care trebuie realizat apreciând că reprezintă un demers naţional şi acceptabil pentru întreaga societate.

Evoluţiile pieţelor financiare interne şi externe corelate cu înrăutăţirea condiţiilor macroeconomice au modificat semnificativ atât necesităţile de finanţare la nivel guvernamental, cât şi premizele şi ipotezele care au stat la baza analizelor economice.

Utilizarea unui studiu tehnico-economic şi juridic care să justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale, reprezintă un demers naţional şi acceptabil pentru întreaga societate.Opţiunea pentru un credit public intern sau extern reprezintă şi un act de decizie politică care influenţează balanţa de plăţi externe, inclusiv datoria publică internă sau externă. În timp ce creditul extern evidenţiază nivelul static, la un moment dat al unei datorii asumate de un debitor precizat, datoria externă subliniază nivelul şi structura tuturor împrumuturilor unei ţări în dinamică (cumulat), inclusiv fluxurile aferente de intrări şi ieşiri de valută. Totodată prin indicatorul “serviciul datoriei publice externe” se fac precizări legate de ratele de restituit la diferite scadenţe, inclusiv plata dobânzilor aferente. Datorită imposibilităţii de rambursare a fondurilor externe împrumutate apare aşa numita criză a datoriilor externe.Criza datoriilor externe înregistrată în tot mai multe ţări ale lumii, îndeosebi a ţărilor în curs de dezvoltare şi cu un nivel mediu, dovedeşte necesitatea restructurării majore a relaţiilor internaţionale. Acest aspect se conjugă şi cu alte crize care se manifestă în economia mondială: crize de materii prime, criza petrolieră, criza ecologică,criza alimentară, deteriorând climatul general al relaţiilor dintre state cu puteri diferite şi inegale din punct de vedere tehnologic, militar, financiar, demografic. Datoria publică internă şi internaţională reprezintă expresia influenţei factorilor interni şi externi, a deciziilor politico-strategice luate de conducerea superioară publică de-a lungul unei perioade de timp relativ îndelungată.Dacă sporirea cheltuielilor publice nu este însoţită de creşterea concomitentă a veniturilor, statul recurge la împrumuturi, generând datorie publică. Atunci când datoria publică creşte, deficitul bugetar sporeşte, impozitele cresc, cheltuielile publice pentru bunuri şi servicii scad (dacă veniturile fiscale nete rămân constante) iar serviciul datoriei se majorează corespunzător.

CUPRINS

1. Repere teoretice asupra datoriei publice

1.1. Noțiuni introductive despre datoria publică.

Prin datorie publică se înțelege datoria pe care o are statul față de terți, precum persoane private, persoane juridice, bănci, intreprinderi, din țară sau din străinătate, care au cumpărat obligațiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.

O altă definiție a acestui concept este aceea că datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către stat de la persoane juridice sau fizice, de pe piața internă sau externă și rămase de rambursat la un moment dat.

Datoria publică rezultă din emisiunea titlurilor de împrumut de stat (obligațiuni, rente), din plata dobânzilor, căștigurilor, comisioanelor, putând fi exprimate în moneda națională sau în valută străină, în funcție de locul unde se contractează împrumutul și de condițiile acestuia.

Obligaţiile reprezintă angajamentele care decurg din contractarea împrumuturilor,şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Obligaţiile statului rezultate din împrumuturile contractate şi garantate de stat pe o perioadă de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit anual prin lege.Plafonul de îndatorare publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe operioadă de 1 an, care este stabilit anual prin lege.

Acesta cuprinde plafonul de îndatorare publică internă şi plafonul de îndatorare publică externă.Plafonul de îndatorare publică internă reprezintă suma maximă a împrumuturilor contractate şi garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de pe piaţa internă, pe o perioadă de un an.Plafonul de îndatorare publică externă exprimă suma maximă a împrumuturilor externe contractate şi garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe operioadă de un an.Valoarea totală a datoriei publice este înscrisă în “Registrul datoriei publice”.Registrul datoriei publice,în care este evidenţiată situaţia datoriei publice în ordine cronologică, are patru componente:

•Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne;

•Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe;

•Subregistrul datoriei publice locale interne;

•Subregistrul datoriei publice locale externe.

Fiecare din cele patru subregistre au două poziţii distincte, respectiv pentru datoria publică directă şi datoria publică garantată.La sfârşitul anului datoria publică angajată este evidenţiată în documentul numit“contul general al datoriei publice”. Acesta este însoţit de un raport în care se analizezază principalele probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice,precum şi de garanţiile statului pentru creditele contractate de agenţii economici.

1.2. Clasificarea datoriei publice.

Datoria publică include totalitatea sumelor împrumutate de administraţia de stat centrală, locală şi de alte instituţii publice, de la persoane fizice sau juridice, de pe piaţa internă sau externă, rămase de rambursat, la un moment dat. Spre deosebire de datoria publică, indicatorul serviciul datoriei publice exprimă totalitatea sumelor( rate şi dobânzi) ce trebuie rambursate într-o anumită perioadă.

Datoria publică se împarte în două mari categorii :

- datoria publică internă;

- datoria publică externă.

Datoria publică se poate clasifica în funcție de termenul pe care se contractează :

- datorie publică pe termen scurt ( flotantă);

- datorie publică pe termen lung și mediu (consolidată).

În funcție de calitatea creditorilor :

- datorie publică brută;

- datorie publică netă.

În funcție de nivelul unde se contabilizează aceasta poate fi :

- datorie publică guvernamentală;

- datorie publică locală.

1.3. Tipuri de datorie publică.

DATORIA PUBLICĂ GUVERNAMENTALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

DATORIA PUBLICĂ LOCALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.