Impactul impozitării profitului asupra activității întreprinderii

Cap.1 Sistemul fiscal

Impozitele şi taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii noastre economico-sociale, prin intermediul lor procurându-se cea mai mare parte a veniturilor bugetare (necesare finanţării cheltuielilor publice), fiecare dintre acestea având o contribuţie specifică şi în acelaşi timp excitând un rol reglator în economie. Prin cuantumul prelevărilor şi modul de alocare a resurselor pe destinaţii, sistemul fiscalpoate influenţa raportul dintre cererea de ofertă agregată, nivelul utilizării depline a factorilor de producţie.

Caracterizat drept „totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice” , orice sistem fiscal trebuie să fie orientat spre nevoile de fonduri ale statului, dar totodată şi spre posibilitatea contribuabilului de a face faţă sarcinilor fiscale.

1.1 Prezentarea generală a sistemului fiscal (în România)

Impozitele şi taxele reprezintă în fapt fundamentul întregii activităţi fiscale, ele fiind instituite prin acte normative cu caracter fiscal (legi sau ordonanţe ori hotărâri de guvern aprobate prin legi), acestea nu lipsesc şi nu pot lipsi ca elemente de bază în prezentarea noţiunilor care se referă la domeniul fiscal. Totodată, aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal, dimensionarea, aşezarea şi perceperea în ultimă instanţă a impozitelor şi taxelor nu se pot realize fără existenţa unui mecanism fiscal, a unor metode, tehnici şi instrumente fiscale prin aplicarea cărora să fie satisfăcute şi anumite cerinţe pe care să le îndeplinească sistemul fiscal pentru a putea fi considerat raţional, dar şi pentru a se putea armoniza cu politica fiscală din ţările Uniunii Europene.

Asigurarea bunei funcţionalităţi a mecanismului fiscal, aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal impun, de asemenea, existenţa, organizarea şi activitatea unor organe specializate ale administraţiei de stat, respectiv a unui aparat de fiscal, fără de care nu ar putea fi dusă la o finalitate întreaga activitate fiscală.

Un sistem fiscal poate fi definit ca totalitatea regulilor de impunere, inclusive a instituţiilor specifice, caracteristice unui stat, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol în economie

Sistemul fiscal este, în mod normal, expresia voinţei publice a unei comunităţi umane organizate, fixate pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea prin intermediul organelor care o reprezintă, să adopte o întreagă serie de reglementări juridice, în special fiscale.

1.2 Structura sistemului fiscal

În literatura de specialitate există diferite opinii privind structura sistemului fiscal, potrivit cărora sistemul fiscal cuprinde doar impozitele, taxele şi reglementările fiscale sau în structura acestuia se cuprind totalitatea impozitelor şi taxelor împreună cu reglementările legale de natură fiscală, inclusiv metodele şi tehnicile de aşezare, urmărire şi percepere a acestora. Putem spune că în structura sistemului fiscal trebuie incluse următoarele trei componente :

- totalitatea impozitelor, taxelor şi a altor venituri fiscale pe care statul, prin

organele sale specializate, le percepe în baza unor reglementări legislative cu caracter fiscal. Deoarece impozitele şi taxele sunt instituite prin legi sau alte acte normative, care consfinţesc, în ultimă instanţă, dreptul de creanţă fiscală al statului asupra contribuabililor, toate aceste reglementări legislative de natură fiscală trebuie considerate ca făcând parte din sistemul fiscal;

- mecanismul fiscal, care cuprinde metodele, tehnicile şi instrumentele

fiscale prin utilizarea cărora se asigură dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidate;

- aparatul fiscal, fără de care celelalte componente ale sistemului fiscal ar

rămâne inerte. Sistemul fiscal, cu toate implicaţiile şi funcţionalităţile sale, nu ar putea fi pus în mişcare fără existenţa aparatului fiscal, acest aparat constituind motorul care pune în mişcare mecanismul fiscal.

Prin armonizarea legislaţiei fiscale din ţara noastră cu cea comunitară s-a asigurat, prin Codul fiscal, o reglementare unitară a principalelor impozite directe şi indirecte datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, respectiv: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitele şi taxele locale.

Impozitele şi taxele reglementate prin Codul fiscal se bazează pe următoarele principii:

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de

investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului roman şi străin;

b) certitudinea impunerii , prin elaborarea de norme juridice clare, care

să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinilor fiscale;

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită

a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora;

d) eficienţa impunerii , prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a

prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore