Impactul Integrării României în Uniunea Europeană asupra Bugetului Public

CAP. 1 STRUCTURA SISTEMULUI BUGETAR ÎN ROMÂNIA

1.1. Sistemul bugetar din România

Din punct de vedere structural, sistemul bugetar al României are ca şi componente principale şi definitorii următoarele: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale.

Fig. nr. 1. Structura sistemului bugetar din România

Comparativ cu această structură este cea clasică întâlnită în lucrările de specialitate, care cuprinde aceleaşi componente ca structura prezentată mai sus, mai puţin bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi bugetele fondurilor speciale. Prin prisma cadrului juridic de acţiune dat de legislaţia finanţelor publice, există mai multe categorii de bugete precum : bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, bugetul trezoreriei statului, bugetele împrumuturilor interne şi externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, bugetele instituţiilor publice autonome etc.

Componentele sistemului bugetar pot fi abordate din două perspective: din punct de vedere al conţinutului lor economic, exprimând relaţii economice specifice, sau ca instrumente economico-financiare de acţiune, sub formă de balanţe de cheltuieli şi venituri.

Bugetul de stat exprimă relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unui fond centralizat pus la dispoziţia statului cu scopul satisfacerii diverselor interese de ordin naţional. Ca balanţă financiară, bugetul de stat cuprinde o serie de venituri şi cheltuieli, la care sunt implicate toate categoriile de contribuabili, atât persoane fizice cât şi persoane juridice, precum şi consumatorii de fonduri bugetare (ordonatori de credite bugetare), din diferite domenii de activitate.

Din punct de vedere structural, la venituri, bugetul de stat cuprinde diverse surse de formare şi categorii de indicatori. Contribuabilii acestuia sunt persoane juridice (agenţi economici şi instituţii publice) precum şi persoane fizice (salariaţi). Cele mai reprezentative venituri ca pondere sunt: impozitul pe salarii, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale şi accizele. Cheltuielile publice finanţează o serie de domenii de activitate precum: sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, apărare, economie, ordine publică, cercetare ştiinţifică etc. Numai în bugetul de stat, apar cu caracter exclusiv la cheltuieli: apărarea şi siguranţa naţională, justiţia, datoria publică.

Administrarea bugetului de stat este realizată în numele guvernului, de către Ministerul Finanţelor Publice precum şi de unităţile sale din teritoriu.

Bugetele locale reprezintă relaţii economice în formă bănească care apar în procesul repartiţiei venitului naţional în scopul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la dispoziţia unităţilor administrativ – teritoriale, pentru a satisface unele interese ale colectivităţii publice locale. Aceste bugete mai sunt denumite: bugete ale consiliior locale, bugete ale localităţilor, bugete ale unităţilor administrativ – teritoriale.

Bugetele locale cuprind, ca balanţe financiare, pe de o parte venituri şi pe de altă parte cheltuieli. În cadrul acestui tip de buget partea de venituri este constituită din: venituri proprii din impozite şi taxe locale (impozit pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozit pe terenuri etc.), care deţin în medie o pondere în bugetele locale de 30%-40% din totalul veniturilor prin raportare la mai multe perioade de gestiune.

Cealaltă parte a veniturilor este constituită de veniturile de echilibrare ce provin din bugetul de stat, realizate în teritoriu; astfel ca venit de echilibrare s-a folosit în ultimii ani bugetari, impozitul pe salarii. Dacă nu sunt suficiente veniturile de echilibrare atribuite în sume absolute, se poate apela la subvenţii, care reprezintă sume de bani transferate de la bugetul de stat. În prezent se înregistrează un nivel scăzut al veniturilor proprii în cadrul bugetelor locale, acest lucru datorându-se gradului diferit de dezvoltare economică a localităţilor unei ţări, a regiunilor, a zonelor ca urmare a unui set de factori de ordin istoric, geografic, politic.

Cheltuielile bugetelor locale sunt determinate de nevoia de implicare a autorităţilor şi la nivel local, pentru a acţiona în interesul localităţilor şi cetăţenilor, în scopul dezvoltării şi susţinerii unor domenii precum: educaţie, cultură, asistenţă socială. Din punct de vedere structural, cheltuielile incluse în cadrul bugetelor locale fac referire la acţiuni socio-culturale, de gospodărire comunală, administraţie publică locală, ordine publică etc.

Administrarea bugetelor locale reprezintă o sarcină ce revine consiliilor de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, prin compartimente de specialitate, organizate în acest sens.

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă relaţii economice în formă bănească ce se manifestă în procesul de repartiţie a venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unui fond centralizat şi pus la dispoziţia statului pentru a satisface nevoile generale ale populaţiei aflată într-o anumită structură. Astfel, fondurile sunt constituite centralizat şi repartizate descentralizat pe destinaţii, potrivit unor situaţii în care se află diferite categorii ale populaţiei (şomaj, stări de handicap, depăşirea unei limite de vârstă, afecţiuni ale sănătăţii, venituri reduse, absenţa locuinţelor etc.).

Ca balanţă financiară, bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde venituri şi cheltuieli. Astfel veniturile sunt constituite de: contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru formarea fondului de ajutor pentru şomaj, plătite atât de angajatori cât şi de angajaţi. Partea de cheltuieli din cadru acestui tip de buget, este reprezentată de: cheltuielile privind pensiile (pentru limită de vârstă, pentru boală, pentru urmaşi etc.), urmate de cheltuielile cu protecţia socială, accentul fiind pus pe starea de şomaj.