Impactul TVA asupra Activității Economice

Cap 1. Scurt istoric privind introducerea TVA

Taxa pe valoare adăugată apare pentru prima dată în Franţa, din iniţiativa lui M.Laure, legea care introduce denumirea de taxă pe valoare adăugată fiind adoptată la data de 10 aprilie 1954. În anii ce au urmat, TVA s-a extins în mai multe ţări din Europa, America de Sud, Africa ş.a mai puţin în S.U.A şi Australia unde se aplică un sistem de taxare asupra vânzărilor.

La nivelul Uninunii Europene, după mai mulţi ani de tratative, la 11 aprilie 1967 au fost emise primele două directive prin care diferitele impozite asupra cifrei de afaceri au fost înlocuite cu un sistem comun de taxă pe valoare adăugată. Unul dintre motivele esenţiale ce au stat la baza acestui sistem a fost nevoia unei neutralităţi fiscale a schimburilor economice dintre statele membre.

Odată cu 21 aprilie 1970 bugetul Comunităţii Europene este întreţinut cu o parte din veniturile obţinute de statele membre prin TVA, denumită “resursa TVA”. La data de 17 mai 1977 se adoptă Directiva a VI-a privind TVA ce armonizează sfera de aplicare a TVA in cadrul Comunităţii Europene şi specifică lista operaţiunilor scutite de TVA.

La propunerea Comisiei Financiare a Comunităţii Europene, TVA a fost adoptată la 1 ianuarie 1970 de către toate ţările Pieţei Comune, înlocuind impozitul pe circulaţia mărfurilor care duce la impunerea în “cascadă”.

Începând cu anul 1933, odată cu foramarea pieţei unice se trece la un sistem tranzitoriu al TVA care a permis renunţarea la controlul la frontiere, însă nu şi renunţarea la frontierele fiscale. Conform acestui sistem regula generală este ca impozitarea să se facă la locul unde îşi are sediul furnizorul bunului sau serviciului, de la această regulă existând o serie de excepţii bine definite. Dezvoltarea serviciilor cum ar fi telecomunicaţiile, televiziunea prin cablu au făcut tot mai dificilă aplicarea impozitării la locul furnizării serviciului, preocupările actuale în domeniul TVA vizând modificarea locului impozitării de la locul furnizării la locul consumului. În România, taxa pe valoare adăugată a fost introdusă la 1 ianuarie 1993, iar în prezent este reglementată prin Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, Titlul VI.

1.1.Caracteristici ale TVA

Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect în ceea ce priveşte volumul încasărilor la bugetul statului, precum şi în privinţa sferei de aplicare.

Taxa pe valoare adăugată constituie un venit al bugetului de stat şi se aplică asupra operaţiunilor ce se referă la livrările de bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii şi alte operaţiuni asimilate.

Taxa pe valoare adăugată este de fapt un impozit indirect asupra consumului, având un caracter general, şi fiind calculat şi aplicat în fiecare stadiu al circuitului bunurilor şi serviciilor, de la producţia primară până la consumul final.

Valoarea adăugată este egală cu diferenţa dintre preţul vânzărilor şi preţul cumpărărilor aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

Potrivit Clasificaţiei bugetare, taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. Taxa pe valoare adăugată acţionează pe principiul deductibilităţii.

Astfel valoarea adăugată poate fi definită ca diferenţă între valoarea bunurilor şi serviciilor realizate de întreprindere şi a bunurilor utilizate pentru obţinerea lor.

TVA se aplică o singură dată produselor, indiferent dacă sunt bunuri de consum sau mijloace de producţie, ca şi lucrărilor executate şi prestărilor de servicii.

Considerat un impozit general pe consum, ce se reglează cu prilejul operaţiunilor privind transmiterea bunurilor şi serviciilor prestate cu plată sau asimilate acestora, taxa pe valoare adăugată poate fi caracterizată prin: caracterul său universal deoarece este aplicată la totalitatea bunurilor şi serviciilor, transparenţa ce permite aflarea exactă a dimensiunii obligaţiei de plată ce i se cuvine fiecărui subiect, un randament fiscal ridicat având o bază largă de aplicare precum şi neutralitate, deoarece dimensiunea acesteia nu depinde de numărul de verigi al circuitului economic al unei mărfi.

Taxa pe valoare adăugată a înlocuit, în majoritatea ţărilor, impozitul pe cifra de afaceri brută (impozit cumulativ) fiindu-i recunoscute multiple avantaje ce decurg din modul specific de asezare al acestui impozit, şi anume: posibilitatea mobilizării de către stat a unor resurse financiare într-un timp redus, posibilitatea efectuării unui control riguros de către organele fiscale asupra modalităţii de calcul şi plata la bugetul statului, accelerează circuitul economic al resurselor, impulsionează dimensionarea raţională a stocurilor, îndepărtarea clienţilor rău-platnici, ajută la o desfăşurare normală a fluxurilor băneşti şi la funcţionarea fără blocaje a mecanismului financiar-monetar asigurându-se deasemenea şi o mai bună funcţionare a unei pieţe concurenţiale.