Impozitarea

1. Definitii

Profitul este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci când venitul total pe care aceasta îl obtine din toate activitatile sale depaseste cheltuielile necesare realizarii acestor activitati.

Profitul brut (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societati comerciale este calculat prin scaderea tuturor cheltuielilor (efectuate în limitele permise) din venitul total obtinut de societate.

Profitul net se calculeaza prin scaderea din profitul brut a cotelor de impozit pe profit.

Impozitul pe profit este un impozit personal, iar in cadrul reformei fiscale din Romania impozitul pe profit ocupa un rol important atât prin prisma contributiei sale la formarea veniturilor bugetare cât si prin influentarea activitatilor generatoare de profit.

2. Legislatia impozitarii profitului societatilor comerciale în România

Reforma fiscala, componenta a reformei economice si sociale, urmareste constituirea unui sistem fiscal coerent, echilibrat si eficient pentru a putea face fata cerintelor tranzitiei la economia de piata.

Printre cele mai importante masuri de constituire a unui sistem fiscal s-a numarat si adoptarea Legii privind impozitul pe profit (Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1991, publicata în Monitorul Oficial nr.25 din 31 ianuarie 1991). Instituirea acestui impozit a devenit necesara pentru a se crea un cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de persoanele juridice. Anterior intrarii în vigoare a legii, agentii economici persoane juridice erau supusi unui sistem fiscal diferentiat.

Impozitele datorate de persoanele juridice erau diferite nu numai din punct de vedere al categoriilor de cote de impunere, dar si în ceea ce priveste nivelul acestor cote, baza impozabila, calculul impozitului si alte elemente ale impunerii. În consecinta, la acelasi nivel de profit obtinut, agentii economici din diverse domenii de activitate datorau un impozit în cuantum diferit.

Legea nr. 12/1991 asigura participarea tuturor agentilor economici persoane juridice la formarea veniturilor bugetului public în raport cu marimea profitului obtinut. Prin modul în care s-a reglementat impozitul pe profit s-a realizat si o simplificare legislativa. Astfel, au fost abrogate numeroase reglementari anterioare, fiind adoptata o lege care aducea prevederi noi, bazata pe legislatiile fiscale moderne. De asemenea, reglementarea a fost mai elaborata atât în ceea ce priveste stabilirea clara a subiectilor impozabili si a bazei impozabile, precum si cu privire la stabilirea unor facilitati fiscale relativ stimulative.

Sistemul general al impozitului pe profit, în conditiile Legii nr. 12/1991

În forma initiala, la intrarea în vigoare a legii, impozitul pe profit a fost conceput ca un instrument fiscal nou, înlocuind numeroase impozite în materie. Pe parcurs, au fost adoptate noi reglementari privind impozitarea veniturilor persoanelor juridice, conform evolutiei reformei legislative. Astfel, în aplicarea articolului 37 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, care prevede acordarea pentru asociati a unor cote-parti din profit sub forma de dividend, proportional cu participarea la capitalul social, a fost instituit impozitul pe dividende. De asemenea, un venit distinct al agentilor economici persoane juridice a fost reglementat prin Legea nr. 58/1991, constând în posibilitatea vânzarii unor active ce reprezinta unitati ce pot fi organizate si pot functiona independent. În consecinta, s-a instituit impozitul pe sumele obtinute din vânzarea activelor societatilor comerciale cu capital de stat (H.G. nr.782/1991, data în baza autorizarii prevazute prin Legea nr. 56/1991. Hotarârea a fost abrogata si înlocuita prin Legea nr. 54/1992. La rândul ei Legea nr. 54/1992 a fost abrogata prin O.G. nr. 70/1994).

În cadrul sistemului impozitului pe profit a fost inclus si impozitul pe sumele obtinute din vânzarea activelor societatilor comerciale cu capital de stat. Aceasta deoarece venitul obtinut din valorificarea activelor respective, în cazul în care nu s-ar fi impus separat, se includea în rezultatele financiare ale societatii comerciale vânzatoare si astfel crestea profitul acesteia. Impunerea distincta a sumelor obtinute din vânzarea activelor era în avantajul societatilor comerciale, deoarece cota de impunere era de 20%, deci inferioara celei a impozitului pe profit.