Impozite și taxe pentru protecția mediului în România

Generalitati

Protectia mediului reprezinta o sarcina extrem de importanta in componenta unui stat ce tinde spre recunostinta globala. Obiectivul unei guvernari solide intr-o tara care doreste a se ralia, la nivelul sistemelor Occidentale, trebuie sa cuprinda protectia, sau mai bine zis conservarea mediului, in sensul ca un eventual esec in acest domeniu fundament al unei conduceri politice ar avea consecinte grave economico-sociale, ce ar destabiliza functionarea, precum si organizarea corecta a unui stat.

Astfel, in prevenirea unor asemenea stari, forul puterii politice ce se afla la un moment dat la conducerea unui stat trebuie sa produca si sa promoveze aparate legislative care sa intampine astfel de situatii. De asemenea, valorificarea acestui domeniu ar trebui sa primeze din punct de vedere economico-fiscal ea fiind o sursa extrem de importanta in vederea constituirii bugetului de stat.

In Romania, formarea unui sistem legislativ in acest domeniu s-a dovedit extrem de dificil pentru puterile politice ce au guvernat statul roman post decembrist. Complexitatea, precum si dinamisul acestei ramuri, este extrem de dificil de reglementat prin acte normative de organizare si functionare. De asemenea, vizand o sursa bugetara importanta, sistemul legislativ de taxe si impozite trebuie sa fie bine structurat pe criterii bine definite in conformitate cu prevederile europene la care tindem sa ne aliniem.

Reglementare normativa

In vederea realizarii acestui obiectiv ambitios, prin oronanta de urgenta nr.196 din 22 Decembrie 2005, s-a recurs la constituirea asa-numitului Fond pentru mediu, « un instrument economico-financiar destinat sustinerii si realizarii proiectelor pentru protectia mediului, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare în domeniul protectiei mediului. »

Unitatea care raspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administratia Fondului pentru Mediu, denumita în continuare Administratia Fondului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, în coordonarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

Veniturile Fondului pentru mediu

Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

a) o contributie de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor feroase si neferoase de catre detinatorii de astfel de deseuri, persoane fizice sau juridice. Sumele se retin prin stopaj la sursa de catre operatorii economici colectori si/sau valorificatori, autorizati potrivit legislatiei in vigoare privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, care au obligatia sa le vireze la Fondul pentru mediu;

b) taxele pentru emisiile de poluanti in atmosfera, incasate de la operatori economici, in cuantumul prevazut in anexa nr. 1;

c) taxele incasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deseurilor valorificabile, in limitele prevazute in anexa nr. 2;

d) o taxa de 1 leu (RON)/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala de catre producatorii si importatorii de bunuri ambalate si ambalaje de desfacere;

e) o contributie de 2% din valoarea substantelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, prevazute in anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 490/2002, comercializate de catre producatori si importatori, cu exceptia celor utilizate la producerea medicamentelor;

f) in cazul vanzarii masei lemnoase pe picior, contributia la Fondul pentru mediu se stabileste prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vanzare a acesteia. Suma se incaseaza de vanzator de la cumparator odata cu valoarea masei lemnoase si se varsa de catre acesta la Fondul pentru mediu;

g) in cazul exploatarii masei lemnoase pe picior de catre administratorul, respectiv proprietarul padurii, prin activitate proprie sau prin intermediul unui prestator de servicii, contributia la Fondul pentru mediu se stabileste prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vanzare a sortimentelor de lemn obtinute si se achita de administratorul, respectiv proprietarul padurii;

h) contributia pentru prelucrarea lemnului se stabileste prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vanzare a produselor obtinute si se achita de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului;

i) o taxa de 1 leu (RON)/kg anvelopa, incasata de la producatorii si importatorii care introduc pe piata anvelope noi si/sau uzate destinate reutilizarii;

j) o contributie de 3% din suma care se plateste anual pentru gestionarea fondurilor de vanatoare, platita de catre gestionarii fondurilor de vanatoare;

k) donatii, sponsorizari, asistenta financiara din partea persoanelor fizice sau juridice romane ori straine si a organizatiilor sau organismelor internationale;

l) sumele incasate din rambursarea finantarilor acordate, dobanzi, penalitati de intarziere, alte operatiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;

m) sumele incasate de la manifestari organizate in beneficiul Fondului pentru mediu;

n) cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor si a autorizatiilor de mediu;

o) dobanzi si penalitati de orice fel datorate de catre debitorii Fondului pentru mediu.

Taxele si impozitele pe produse/deseuri

Taxele si impozitele pe produse si deseuri sunt adesea folosite pentru a genera venituri si a influenta comportamentul firmelor si gospodariilor cu privire la utilizarea produselor producatoare de poluare sau care creeaza dificultati de eliminare definitiva dupa epuizarea existentei utile a produsului (ex.: baterii, anvelope, uleiuri uzate). În general, sistemele de impozitare a produselor implica încasarea unei taxe pe unitate de produs (de exemplu pe litru de carburant, baterie sau anvelopa etc.) si care sunt de obicei simplu de administrat o data stabilita rata impunerii. Impozitele se percep adesea ca procent din valoarea produsului, necesitând mai multe informatii pentru administrarea si evitarea declararii false a valorii (daca platitorul trebuie sa raporteze valoarea tranzactiilor).