Impozitele directe

Tema referatului meu se intitulează Impozite directe caracterizare generală şi este structurată pe două capitole. Am ales această temă deoarece este de actualitate şi am dorit să învăţ cât mai multe lucruri despre impozitele şi taxele directe, elemente aplicabile la locul de muncă.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părti din veniturile sau averea

persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale. Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fără contraprestaţie din partea statului.

În primul capitol, intitulat Caracterizarea generală a impozitelor directe, am prezentat noţiunea de „impozit direct”, cu rolurile acestuia pe care le îndeplineşte în economie, precum şi cu teoriile privind impozitele directe.

În al doilea capitol, am prezentat impozitele directe în România, în 2017, în valoare nominală şi evoluţia pentru viitor., cu noile modificări legislative.

În final am elaborat concluziile referitoare la domeniul şi fiscalitate.

CAPITOLUL I CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR DIRECTE

1.1. Principalele trăsături şi forme de manifestare a impozitelor directe

În evoluția lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activități, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și în orânduirile precapitaliste,însă, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism. Prin urmare, impozitele directe fiind nominative, având un cuantum și termen de plată bine stabilit, acestea fiind aduse din timp la cunoștința plătitorilor, sunt mai echitabile, deci mai preferate decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri și servicii nu știu sigur când și mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumație și a altor impozite indirecte. Impozitele directe pot avea două forme: impozite reale și impozite personale.

Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii se definește în mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe cladiri, pe pamant etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori și de aceea, de multe ori, sarcina suportată de plătitor nu este echitabilă, neținandu-se seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit și de a plăti impozite. Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale aflate în posesia contribuabilului: pământ, clădiri, mijloace de transport etc., făcându-se abstracţie de situaţia personală a acetuia. Din această categorie de impozite fac parte: impozitul pe clădiri; impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii libere; impozitul pe capitalul imobiliar sau bănesc, impozitul funciar etc. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

Impozitele directe personale se definesc prin aceea că, la așezarea lor se ține seama și de situația personală a plătitorului (contează nu doar veniturile și averea ci și obligațiile personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global. Impozitele directe îmbracă în principal două forme: impozitele pe venit și impozitele pe avere.

Impozitele pe venit au putut fi introduse atunci când s-a inregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de creșterea numărului muncitorilor și funcționarilor care realizau venituri sub forma salariilor, a comercianților și bancherilor care realizau venituri sub forma profitului și a proprietarilor funciari care obțineau venituri sub forma rentei. În calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar, așadar, persoanele fizice și cele juridice care realizează venituri din diferite surse.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice: