Impozitele pe Activele Financiare și Impactul Acestora

Un activ este considerat activ financiar daca reprezinta:

- numerar;

- un drept contractual de a încasa numerar sau de a primi un alt activ financiar;

- un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu o alta societate, în conditii considerate favorabile;

- un instrument de capitaluri proprii ale unei societati.

IAS 39 „Instrumente financiare: recunoastere si evaluare” defineste patru categorii de active finanaciare:

- active financiare detinute în scopul tranzactionarii: sunt achizitionate cu scopul de a genera profit pe termen scurt din fluctuatii ale pretului sau ale marjei de intermediere. Reprezinta active financiare pe termen scurt;

- plasamentele detinute pâna la scadenta: sunt achizitionate cu intentia ferma de a fi pastrate pâna la scadenta pentru a beneficia de plati fixe sau determinabile. Sunt clasificate ca active financiare pe termen lung sau scurt, în functie de data decontarii;

- creante si împrumuturi emise de: sunt active financiare detinute în urma remiterii directe catre debitor a unor sume de bani sau servicii si pentru care nu exista intentia de tranzactionare imediata. Sunt clasificate ca active financiare pe termen lung sau scurt, în functie de data decontarii;

- activele financiare disponibile pentru vânzare: orice activ financiar care nu se încadreaza în categoriile de mai sus. Reprezinta active financiare pe termen lung.

În România, activele financiare ale populatiei sunt slab diversificate, predominând numerarul si depozitele bancare. Detinerile de actiuni si obligatiuni ale populatiei sunt în crestere constanta (câstig mai mare cu risc mai ridicat) ceea ce reprezinta un semn al dezvoltarii culturii economice.

1.2. Definirea si clasificarea impozitelor

“Impozitele constituie, prin proportii, arie de manifestare si vechime, forma principala a resurselor financiare publice. Ele au aparut înca din sclavagism, fiind considerate primul element de finante publice, în masura în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispozitia sa, în forma baneasca”

În lucrarea “Finante publice”, Acad. prof. dr. Iulian Vacarel defineste impozitele ca fiind “o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea personelor fizice si juridice la dispozitia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice” prelevare realizata “ în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) si fara contraprestatie directa din partea statului”.

Impunerea fiscala este o forma de constituire a unei parti din veniturile statului, caracterizata prin prelevarea conform legii a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Persoanele fizice sau juridice în cauza sunt, în principal, cetateni români sau agenti economici cu domiciliul în România, dar pot fi si cetateni straini sau agenti economici straini care desfasoara activitate în România, în masura în care ei dobândesc venituri sau poseda averi în tara noastra. Toti cei de la care se percep impozite sunt numiti generic contribuabili. Pentru contribuabilii straini exista o reglementare speciala, reprezentând acordul între România si tara de origine a respectivului contribuabil privind evitarea dublei impuneri juridice internationale. Ca rezultat al impunerii fiscale se formeaza veniturile fiscale ale statului, în principal sub forma impozitelor si taxelor.

Impunerea fiscala are urmatoarele caracteristici :

a) este obligatorie, în sensul ca este efect al legii, lege care precizeaza la cine se refera, în legatura cu ce se stabileste etc. Introducerea unei legi referitoare la impunere se poate face numai de organul legislativ national (parlamentul) sau de consiliile locale în limitele stabilite de parlament.

b) are titlu definitiv si nerambursabil, ceea ce înseamna ca, daca plata impozitului/taxei a fost facuta conform legii, contribuabilul nu o poate reclama sau redobândi în nici un fel.

c) este fara contraprestatie, ceea ce înseamna ca în schimbul platii impozitului/taxei nu se poate pretinde un serviciu imediat, direct si echivalent. În legatura cu aceasta, nu poate fi însa exclusa pretentia pe care un contribuabil o poate avea, în mod cu totul îndreptatit, fata de

stat, de a beneficia si el (contribuabilul) de efectele pe care le are sau ar trebui sa le aiba pentru cetatean îndeplinirea de catre stat a functiilor sale.