Impozitul pe Dividende

1. Impozitul pe dividende – consideraţii generale

1.1. Definirea noţiunii de dividend

Atât în doctrina fiscală internă, cât şi în doctrina fiscală internaţională se manifestă un interes deosebit pentru a se formula o definiţie cât mai cuprinzătoare noţiunii de dividende.

În accepţiunea generală, dividendele sunt considerate ca fiind partea din profitul net al unei societăţi comerciale care se distribuie titularului unei acţiuni, în funcţie de valoarea nominal a acesteia. Concret, pe surse legislative, dividendele sunt definite astfel:

- Conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale , dividendele reprezintă cota-parte din profitul obţinut de societăţile comerciale ce se plăteşte fiecărui acţionar sau asociat, proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal defineşte dividendul ca fiind o distribuire de bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.

În Convenţia Model OCDE , noţiunea de dividend este definită ca fiind veniturile provenite din acţiuni, drepturi sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator, alte drepturi – exceptând creanţele cu participare la beneficiu, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscal a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare de dividende.

În Convenţiile fiscale încheiate cu România, definirea noţiunii de dividend nu este identică, astfel încât pentru o corectă aplicare a fiecărei convenţii este necesar a se face o analiză a textului concret cuprins în acea convenţie. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât în definirea noţiunii de dividend se face trimitere la dreptul intern, care va completa definiţia din convenţie. Spre exemplu, iată definiţiile din cadrul convenţiilor fiscale încheiate de România cu Germania şi Canada:

- Germania – dividendele sunt definite ca fiind veniturile provenind din acţiuni, drepturi de folosinţă sau titluri de creanţă, din acţiuni miniere, părţi de fondator sau alte venituri care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor şi veniturilor generate de certificatele aparţinând unui fond de investiţii.

- Canada – dividendele înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

1.2. Particularităţile impozitului pe dividende

Impozitul pe dividende prezintă anumite particularităţi, astfel:

- Subiectul impunerii

În cazul impozitului pe dividende (conform art. 36 din Codul fiscal), subiect al impunerii nu poate fi decât o persoană juridică română. Dar venituri din dividende obţin atât persoanele fizice rezidente (acţionarii sau asociaţii), cât şi persoanele nerezidente. Pentru aceste două categorii există prevederi special în Codul fiscal, şi anume:

• Pentru persoanele fizice rezidente se aplică prevederile Titlului III (art.65 alin.(1) lit.a), conform căruia dividendele reprezintă venituri din investiţii);

• Pentru nerezidenţi se aplică prevederile Titlului V (art.115 alin.(1) lit.a), conform căruia în categoria veniturilor impozabile obţinute din România de nerezidenţi sunt cuprinse şi dividendele primite de la o persoană juridică română).

- Baza impozabilă şi modul de calcul

Impozitul se calculează în raport de suma totală pe care o reprezintă dividendele cuvenite fiecărui subiect al impunerii. Mărimea dividendelor este dependent de volumul profitului net total şi de cota de participare al capitalul social al subiectului impunerii.

- Cota de impunere

Ca regulă general, cota de impunere se aplică asupra bazei impozabile. În prezent, cota de impunere este de 10% asupra dividendelor brute plătite către o persoană fizică juridică, dar există şi excepţii.