Impozitul pe Venitul Persoanelor Fizice

I. INTRODUCERE

Într-o economie de piaţă contribuţia cea mai importantă la formarea veniturilor publice este adusă de veniturile fiscale, sub forma impozitelor percepute persoanelor fizice si juridice. Şi în România, veniturile fiscale reprezintă peste 90% din totalul veniturilor bugetare. Problema, în sine, nu o constituie volumul impozitelor ci mai degrabă modul în care acestea sunt suportate de indivizi, modul în care acestea influenţează comportamentul gospodăriilor sau al agenţilor economici.

Inpozitul pe venit a fost introdus pentru prima dată în lume în Anglia în 1799 de către William Pitt ca o măsură temporară pe timp de război (dintre Marea Britanie şi Franţa). În preajma Primului Război Mondial, şi alte ţări (SUA, Japonia, Germania, Franţa, Olanda, Belgia, etc.) au adoptat impozitul pe venit căzut în sarcina persoanelor fizice.

II. DEFINIŢIE

Impozitul pe venit reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual impozabil.

III. OBIECTUL IMPOZABIL

Obiectul impozabil îl formează veniturile obţinute de persoanele fizice din: industrie, comerţ, agricultură, bănci, asigurări, profesii libere, etc., în calitate de propretari, mici meşteşugari , funcţionari, muncitori, liberi profesionişti. De regulă, fac obiectul acestui impozit şi veniturile realizate sub forma pensiilor ( în unele ţări se impun numai pensiile ce depăşesc un anumit plafon). Venitul impozabil este cel care rămâne din venitul brut, după ce se fac anumie scăzăminte, cum sunt: cheltuielile de producţie, dobânzile plătite pentru creditele primite, cotizaţiile la asigurările de sănătate, de accidente şi de şomaj, precum şi la casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenţi, pierderile provocate de calamităţile naturale.

În cele mai multe cazuri, impozitul pe venit se aşează pe fiecare persoană care a realizat venituri, fiind deci vorba de o impunere individuală. Există şi tipuri de venituri obţinute în comun de mai multe persoane, venituri care nu se pot individualiza. În cazul acestora impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adică pe o familie sau pe o gospodărie. O astfel de situaţie se întâlneşte la impozitul agricol, unde o impunere individuală este mai dificilă de realizat şi ar presupune un volum mare de muncă din partea organelor fiscale.

IV. SISTEME DE IMPUNERE PE VENITITURILE PERSOANELOR FIZICE

Stabilirea impozitului de plată se poate face fie cu luarea in considerare a unor factori sociali (starea civilă a plătitorului de impozit, vârsta, numărul persoanelor aflate în întreţinerea sa, etc.) , fie fără a ţine cont de aceştia.

În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitele pe veniturile personale fzice. Este vorba, mai întâi de sistemul impunerii separate a fiecărui venit provenit dintr-o anumită sursă, şi apoi de sistemul impunerii globale a veniturilor, indiferent de sursa de provenienţă.

1. Sistemul impunerii separate poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totuşi o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit (în funcţie de natura acestuia), fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă.

2. Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienă, şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Impunerea globala veniturilor realizate de persoanele fizice este cea mai frecvent întâlnită, practicându-se în ţări ca SUA, In ţări membre ale Uniunii Eropene, în ţări candidate la aderare, etc. .

Din compararea celor două sisteme de impunere, rezultă că impunerea separată permite tratarea diferenţiată veniturilor, în ceea ce priveşte modul de aşezare şi nivelul cotelor de impozit, deoarece, practic, acestea din urmă diferă in funcţie de sursa de provenienţă a veniturilor (din salarii, din afaceri, din profesii libere, etc.).

V. COTA DE IMPUNERE

Începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice rezidente, cota de impunere este de 16%, cu excepţia câştigurilor realizate din transferul titlurilor de valoare în străinătate, într-o perioadă mai mare de 365 zile de la data dobândirii pentru care se menţine cota de 1%.

Conform Codului Fiscal, veniturile obtinute de nerezidenti ca urmare a activitatilor desfasurate in Romania sunt supuse impozitarii in Romania. Urmatoarele cote de impozitare sunt aplicabile, in functie de categoria de venit in care se incadreaza:

• 5% pentru veniturile din dobanzile la depozitele la termen, certificatele de depozit si alte instrumente de economisire la banci si alte institutii de credit autorizate si situate in Romania;

• 20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc;

• 15% in cazul oricaror alte venituri impozabile obtinute din Romania (dividende, comisioane, servicii de management, etc.).