Împrumuturile de Stat

Bugetul general consolodat al astatului, alcatuit conform legislatiei financiar-fiscale reflecta conplexitatea legaturilor în procesul de forme si repartizare a resurselor financiare alocate pentru acoperirea nevoilor sociale.

Având în vedere devansaera ritmului de crestere a veniturilor publice de catre ritmul de crestere a nevoilor sociale se impune ca o necesitate eficienta utilizarii banului public; permanenta identificare de noi resurse care sa fie alocate eficiuent si prompt nevoilor sociale în permanenta crestere. Nevoia de credite publice, interne si/sau extene este o realitate întalnita în tot mai multe tari; datoria conducerii politice la nivel central al statului este de a folosi aceste împrumuturi în mod special pentru cresterea capitalului productiv, din profitul caruia sa se restituie atât notele de împrumut, cât si dobânzile aferente. Împrumuturile de stat se realizeaza prin contracte-conventie interne si/sau internationale, pe baza voluntare, de rambursabilitate si cu o contraprestatie astfel încât un astfel de raport juridic, ca act de decizie politica-strategica este rational sa se utilizeze numai dupa epuizarea tuturor celorlalte instrumente. Utilizarea unui studiu tehnico-economic si juridic care sa justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale-proiectului care trebuie realizat apreciând ca reprezinta un demers national si acceptabil pentru întreaga societate. Pentru piata interna apelarea la un prospect de curisiune de obligatiuni de stat, coform legii, reprezinta un model tehnico-juridic adesea în tarile dezvoltate, atât la nivel national, cât si comunitar-local. Conditiile de emisie, tratamentul fata de subservitori modul de rambursare a creditului, etc sunt clauze stabilite de stat si care nu pot fi negociate de creditori.

Dimpotriva, pentru împrumuturile pe piata externa, problemele sunt ceva mai complicate, iar institutia publica solocitanta de credit extern are de negociat în conditii mai grele. Mediul financiar extern de plata, ratingul de tara, conjunctura internationala obliga la o analiza complexa a cererii unui astfel de credit. Organismele financiare internationale ofera diferite credite (pe termen scurt, mediu, lung), în modalitati de rambursare diferit (într-o singura transa, în cote egale, în cote inegale) cu utilizarea a diferite garantii, etc aspecte care pot fi analizate de echipe complexe de profesionisti si pe baza unor analize de piata detaliata.

Optiunea pentru un credit public intern sau extern reprezinta si un act de decizie politica care influenteaza valanta de plati externe, inclusiv datoria publica interna si/sau externa.

În doctrina de specialitate, dupap cum se cunoaste, nu exista identitate între instrumentul extern si datoria externa (aspecte ce pot fi urmarite si în anexe).

În timp ce creditul extern evidentiuaza nivelul static, la un moment dat al unei datorii asumate de un devitor precizat, datoria externa subliniaza nivelul si structura tuturor împrumuturilor unei tari în dinamica (cumulat), inclusiv fluxurile aferente de intrari si iesiri de valenta. Totodata prin indicatorul serviciului datoriei externe se fac precizari legate de notele de restituit la diferite scadente, inclusiv plata dobâînzilor aferente. Cooperarea dintre BNR si MFP, fiecare din cele doua institutii publice trebuie sa fie benefica în vederea eliminarii oricaror penalizari pecuniare si/sau de imagine de tara.

Criza datoriilor externe înregistrata în tot mai multe tari ale lumii, îndeosebi a tarilor în curs de dezvoltare si cu un nivel mediu, dovedeste necesitatea restructurarii majore a relatiilor internationale (nu numai a celor financiare). Acest aspect se conjuga si cu alte crize care se manifesta în economia mondiala- crize de materie prima, criza petroliera, criza ecologica, criza alimentara, deteriorând climatul general al relatiilor dintre state de puteri diferite si inegale din punct de vedere tehnologic, militar, financiar, demografic.