Împrumuturile de stat

1.Preliminarii

In economia de piata, veniturile procurate de stat din impozite, taxe si contributii, precum si veniturile nefiscale adesea nu acopera integral cheltuielile bugetare ordinare. In asemenea situatii, autoritatile publice se adreseaza persoanelor fizice si juridice care dispun de mijloace banesti temporar libere, cerandu-le se le incredinteze o parte din acestea pentru acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile bugetare. Cu alte cuvinte, in caz de dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu resurse de imprumut, adica pe calea creditului public. Bazat pe increderea in solvabilitatea statului, creditul public de realizeaza fie pe calea contractarii directe de catre stat de imprumuturi cu persoanale fizice sau juridice detinatoare de mijloace banesti libere, fie prin intermediul unor institutii specializate - banci, case de economii, case de asigurari sociale si de pensii, societati de asigurare si reasigurare etc. – care colecteza disponibilitatile banesti de pe piata si pe care le incredinteaza apoi statului pe timp determinat. Cererea de credit public si privat vine din partea autoritatilor publice,a agentilor economici si a populatiei,iar oferta de resurse de imprumut este alcatuita din capitalurile banesti temporar disponibile ale agentilor economici, capitalurile si rezervele libere ale bancilor si altor institutii financiare, veniturile persoanelor detinatoare de valori mobiliare,economiile banesti ale micilor producatori de marfuri, liber-profesionistilor si celorlalte categorii sociale. Avand aceleasi surse de formare,creditul public intra in competitie cu creditul privat. Oferta de capital de imprumut fiind limitata, satisfacerea nevoii de credite a agentilor economici limiteaza accesul la credite al autoritatilor publice si invers. Resursele banesti care alcatuiesc oferta de capital de imprumut sunt puse la dispozitia acelor solicitanti care accepta conditiile de acordare a creditului: garantie, termen de rambursare, rata a dobanzii, precum si eventuale alte avantaje. Ajunse la dispozitia beneficiarilor, sumele imprumutate capata destinatii diferite si anume: servesc drept capital producitv, sunt investite in bunuri de folosinta indelungata sau sunt cheltuite in scopuri de consum, dupa caz. Indiferent de destinatie, orice imprumut trebuie sa produca imprumutatorului un anumit venit care constituie insasi ratiunea acordarii sale. Natura acestui venit difera insa in functie de destinatia data imprumutului.

Cu toate ca imprumuturile de stat folosite in scop de consum nu produc valoare, ele sunt totusi purtatoare de dobanzi. In acest caz, plata dobanzii si restituirea imprumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adica in principal pe seama impozitelor si taxelor. In legatura cu folosirea imprumuturilor, trebuie mentionat ca sunt si cazuri in care sumele imprumutate de stat capata o destinatie productiva. In asemenea situatii, dobanda se suporta din valoarea adaugata in urma utilizarii productive a imprumurilor respective. Obigatiunile imprumuturilor de stat constituie titluri care atesta detinatorului lor calitatea de creditor al statului; desi nu au o valoare proprie,el circula ca si cum ar avea o asemenea valoare. In masura in care sumele imprumutate de stat nu sunt folosite in scopuri productive, ci pentru consum, obligatiunile imprumuturilor respective nu au in spatele lor un capital real, capabil sa produca valoare adaugata.

2.Continutul economic al creditului public

2.1.Imprumuturile de stat:trasaturi caracteristice

Sub raport juridic, imprumutul de stat apare ca o intelegere intervenita intre o persoana fizica sau juridica, pe de o parte, si stat, pe de alta, prin care prima consimte sa puna la dispozitia statului o suma de bani, sub forma de imprumut, pe o perioada determinata, iar aceasta din urma se angajeaza sa o rambureseze la termenul stabilit si sa achite dobanda si alte costuri aferente. Imprumutul de stat prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: 1. Imprumutul de stat are un caracter contractual. Spre deosebire de impozit,care constituie o prelevare obligatorie, stabilita in mod unilateral de catre stat in sarcina unei persoane fizice sau juridice, imprumutul exprima acordul de vointa al partilor. Aici se cuvine o precizare: conditiile de emisiune si de rambursare a imprumutului, forma si marimea venitului pe care il asigura, precum si alte avantaje acordate imprumutatorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fara consultarea prealabila a subscriitorilor potentiali. Persoanele interesate pot sa accepte sau sa refuze in bloc conditiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde sa li se asigure un tratament preferential fata de ceilalti subscriitori.