Independența Băncilor Centrale

.Locul bancilor centrale în cadrul sistemului bancar

În literatura de specialitate, când se vorbeste despre sistemul bancar, se face referire în primul rând la aparatul bancar. Ca o trasatura comuna a aparatelor bancare din diferite tari, vorbim despre situarea bancii centrale în centrul activitatii lor. În acest sens, bancii centrale îi revine rolul cel mai important în realizarea politicii monetare, valutare si de credit.

În general, orice banca centrala are doua misiuni:

- conceperea si aplicarea politicii monetare ;

- supravegherea sistemului de plati.

În ceea ce priveste obiectivele bancii centrale, acestea constau, de regula, în stabilirea de masuri pentru evitarea deprecierii monedei nationale în raport cu celelalte valute si urmarea unei politici monetare care sa contribuie la stabilitate economica.

Cel mai important critic al ideii unei banci centrale independente a fost Milton Friedman care a adus si doua argumente esentiale în acest sens:

- un argument tehnic, conform caruia, daca bancile centrale ar fi independente, s-ar acorda o mare putere unui grup restrâns de oameni, ceea ce ar face ca “actiunile politice importante sa depinda în mare masura de erorile personale întâmplatoare”.

- un argument politic, dat de faptul ca este daunator pentru cei care cred în libertate sa puna atâta putere în mâinile câtorva oameni, fara a se exercita un control din partea statului.

De aceeasi parere cu Milton Friedman era si omul politic francez Clemanceau care considera banii ca fiind o problema mult prea importanta pentru a o lasa pe mâna bancii centrale.

În practica, în tarile occidentale exista mai multe tipuri de banci centrale. Astfel, în Japonia, banca centrala este prin statut plasata sub directa supraveghere a Ministerului Finantelor. La cealalta extremitate se afla banca centrala a Germaniei, care este independenta fata de Guvernul federal.

Se observa ca în majoritatea tarilor cu o forma de organizare unitara a statului, întâlnim banci centrale dependente (Japonia, Franta, Marea Britanie, Italia), iar în tarile cu o forma de organizare federala avem banci centrale independente (S.U.A., Germania, Elvetia, Canada).

Conform Tratatului de la Maastricht, pentru Europa se prevede o banca centrala independenta deoarece ea va fi organizata conform unui model mai degraba federal, fara putere centrala bine definita.

Independenta bancilor centrale presupune avantaje: continuitatea politicilor monetare, protectia împotriva tentatiilor de a relansa aceasta politica în scopuri electorale si furnizarea de credibilitate politicii monetare, dar prezinta si unele inconveniente, cum ar fi: tendinta de a se sprijini numai pe politica monetara.

În ceea ce priveste Banca Nationala a României, chestiunea independentei acesteia fata de Guvern nu este nicaieri stipulata în mod expres, dar, având în vedere ca activitatea Bancii Nationale a României este controlata doar de Parlament, rezulta o autonomie a bancii centrale fata de Executiv.

În cadrul Uniunii Europene, crearea monedei europene unice va avea urmari importante asupra activitatii bancilor centrale ale tarilor aderente la acest nou sistem. Acestea continua sa existe, însa sunt grupate într-un Sistem European de Banci Centrale (S.E.B.C.), care cuprinde Banca Centrala Europeana (B.C.E.) si actualele banci centrale nationale. Banca Centrala Europeana va detine doar puterea emisiunii monedei si administrarea rezervelor de schimb ale statelor membre.