Inflația

În prezenta lucrare analizez problema inflaţiei.

Lucrarea este împărţită în felul următor: prima secţiune se referă la inflaţie ca o permanenţă a vieţii economice, o motivare a alegerii acestei teme şi la definirea inflaţiei; a doua secţiune este o prezentare generală a temei ce constă în: măsurarea şi formele inflaţiei, cauzele, efectele şi costurile inflaţiei, iar cea de-a treia secţiune prezintă câştigători şi perdanţi ai inflaţiei şi politici antiinflaţioniste.

Această fost studiată de mulţi economişti printre care M. Friedman.

Secţiunea I: Inflaţia - permanenţă a vieţii economice

Procesele inflaţioniste reprezintă realităţi preocupante pentru toate categoriile de agenţi economici, fiind o componentă a vieţii cotidiene şi a funcţionării economiilor contemporane.

La nivelul percepţiei, ca fenomen economic, inflaţia este receptată ca o creştere generalizată (şi de durată) a preţurilor şi de reducere a puterii de cumpărare a unităţii monetare.

Chiar dacă preţurile nu cresc la absolut toate sortimentele şi categoriile de bunuri, totuşi procesul este prezent la marea majoritate a acestora: bunuri de consum şi de capital, salarii, preţuri ale activelor financiare şi monetare, preţul banilor etc. Sunt şi unele creşteri de preţuri care nu sunt expresia inflaţiei: dacă creşte calitatea intrinsecă a unor bunuri economice marfare pe care cumpărătorii o percep; intervin şocuri vremelnice asupra cererii şi/sau ofertei agregate; apare un accident de aprovizionare pe o piaţă sau câteva etc. preţurile cresc, iar apoi revin la nivelul anterior etc.

Inflaţia s-a manifestat mai intens sau intermitent din cele mai vechi timpuri; după cel de-al Doilea Război Mondial, inflaţia a devenit o realitate persistentă, durabilă, dar de intensitate diferită, în toate economiile: rebelă în economiile slab dezvoltate şi în cele aflate în tranziţie de la sistemul de conducere planificat-centralizată la cel de economie cu piaţă concurenţială, lentă, aflată sub control, în economiile capitaliste dezvoltate.

Inflaţia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-marfar, un fenomen economic care a însoţit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea a avut o evoluţie modestă atâta timp cât a funcţionat sistemul monetar aur (practic, secolul al XVIII-lea - jumătatea secolului al XX-lea). După cel de-al Doilea Război Mondial, inflaţia a fost continuă, permanentă şi de durată, fără perioade deflaţioniste1. Banii contemporani, bani simbol, sunt mai uşor de multiplicat decât

banii care-şi aveau suportul material într-o cantitate determinată de metal preţios sau în bunurile marfare supuse tranzacţiilor pe piaţă.

Ca regulă, în ţările dezvoltate preţurile cresc rapid în perioadele de expansiune economică şi îşi diminuează ritmul în cursul recesiunilor sau stagnării creşterii economice.

În România, potenţialul inflaţionist s-a acumulat treptat în anii economiei de comandă, dar el a „explodat” odată cu trecerea la liberalizarea preţurilor din 1990. Este de menţionat că la potenţialul „moştenit" de la economia de comandă, inflaţia galopantă din România a fost alimentată atât de procesele de autoîntreţinere care o generează cât şi de modul în care a fost proiectată şi promovată Reforma economică într-un context economic internaţional nefavorabil.

Deşi, în ultimii ani, se observă fenomenul dezinflaţionist, un procent de creştere a preţurilor are o semnificaţie economică tot mai amplă, iar efectele asupra agenţilor economici sunt încă de mare întindere.