Inflația - Forma de manifestare a dezechilibrului monetar

Abstract

Lucrarea de față îți propune să aducă în prim plan inflația prezentată prin prisma dezechilibrului monetar, fiind problema majoră a lumii contemporane. Conceptul de inflație vine în atenția oamenilor fiind în strânsă legătură cu masa monetară aflată în circulație dar și raporturile acesteia cu necesarul obiectiv de monedă al economiei de piață. La nivelul secolului XXI, inflația poate fi utilizată ca un mijloc de dirijare economică pe de o parte, iar pe de altă parte aceasta poate provoca dezechilibre în structurile fundamentale ale organizării economice actuale ale economiei.

La nivelul proceselor de decizie se află preocuparea de a menține sub control procesul inflaționist cu o rată cât mai redusă a acestuia, alături de frânarea creșterii masei monetare și a prețurilor, concomitent cu realizarea obiectivelor de politică fiscală și de relansare a economiei. Politicile antiinflaționiste trebuie să fie concret dezvoltate pentru a putea combate inflația și să conducă la o creștere economică, evitând deflația și accentuarea șomajului.

Cuvinte cheie: inflație, politici antiinflaționiste, deflație,

Clasificare JEL: E31, E60, G01.

Introducere

Inflația are o istorie îndelungată și s-a manifestat de-a lungul timpului cu intensități inegale sau schimbări în acest sens, afectând dezvoltarea economică. De-a lungul secolelor, datorită intensității și efectelor provocate, istoricii au denumit inflația ca fiind “dezordinea în viaţa economică“. Evident, ritmurile, efectele și sensurile procesului macroeconomic au fost asimetrice și asincrone. “Inflaţia este totdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar de care se face răspunzătoare politica statului. Politica sa constă în a finanţa surplusul de cheltuieli, imprimînd din ce in ce mai mulți bani. Este unul din motivele pentru care cantitatea de monedă creşte”. Inflația este una dintre cele mai complexe și controversate fenomene economice. Termenul este adevea utilizat, iar definiția acesteia nu este suficient de bine conturată.

Procesul inflaționist a apărut cu mul înainte ca știința economică să fie prezentă economiștilor, cu toate acestea teoria inflația s-a conturat mai târziu decât știința economică. Ținând cont de faptul că inflația este privită ca un proces monetar, putem preciza ca natura acesteia poate fi prezentată ca și corelație cu formele istorice pe care le-au îmbracat banii.

Pe baza intereselor variate ale grupărilor socio-profesionale şi în limitele fireşti ale cunoaşterii şi reflectării unui proces atât de dinamic şi de complex, au fost elaborate şi circulă în literatura de specialitate numeroase puncte de vedere cu privire la natura însăşi a inflaţiei. Astfel, economiștii privesc inflația ca fiind un proces general atemporal și aspațial. Raymond Barre consideră faptul că “există inflaţie atunci când nivelul general al preţurilor este în creştere continuă, mai mult sau mai puţin rapidă”. În același timp, autori precum Silverman și Curzov consideră: “inflaţia constă în acea stare a economiei în care creşte continuu şi anorm indicele general al preţurilor, respectiv, când are loc o creştere suplimentară a lor faţă de cea a ieşirilor reale, decât a producţiei ţării”. De asemenea, J.M. Albertini identifică inflația ca fiind în strânsă corelație cu creșterea prețurilor și anume: “creşterea inflaţionistă a preţurilor presupune o sporire a preţurilor naţionale mai puternică decât cea a preţurilor internaţionale, o asemenea creştere având efecte economice naţionale”

În gândirea keynesistă, inflația este apreciată în strânsă legătură cu fluxurile macroeconomice reale, astfel, “odată ce folosirea mâinii de lucru a ajuns să fie deplină, orice încercare de a mări în continuare investiţiile va declanşa o tendinţă de creştere nelimitată a preţurilor curente, oricare ar fi înclinaţia marginală spre consum, adică ne vom afla într-o situaţie de inflaţie autentică“ Promotorii neoliberalismului monetarist abordează şi explică inflaţia pe baza confruntării specifice dintre mărimile nominale şi cele reale, dintre nivelurile curente şi cele viitoare indicatorilor macroeconomici. “Banii au o importanţă considerabilă pentru înţelegerea nivelului şi dinamicii mărimilor nominale, dar nu şi pentru mărimile reale. Puterea de cumpărare a monedei provine din compararea, nu întotdeauna conştientă între mărimile disponibile curente şi cele viitoare, previzibile ale indicatorilor marfaro - băneşti” (M. Friedman). Fenomenul inflaţiei are drept cauză principală dezechilibrul dintre cerere (materializată în masa monetară) şi oferta (reprezentată de volumul de bunuri şi servicii) confruntate pe piaţă.

Literature review și theoretical background

Inflația este considerată a fi un semn al unor dezechilibre în economie, fapt care impune controlarea acesteia și aevitării pe cât posibil a procesului inflaționist. La nivelul echilibrului economic se înțelege ca fiind acea situație de stabilitate a ansamblului economic. Echilibrul trebuie definit în termini dinamici, în sensul că economia ca orice sistem are propria mișcare, astfel echilibrul ar însemna trecerea de la o situație economică la alta, însă fără mișcări bruște care să perturbe activitatea economică. Echilibrul în același timp poate fi împărțit în echilibru monetar, al forței de muncă sau chiar al piețelor bunurilor de consum. Dacă facem referire la echilibrul monetar, atunci orice stare de dezechilibru al acestuia capătă forme ale inflației.