Inflația și deflația

CAP. 1. INFLATIA. CONSIDERATII GENERALE.

1.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE INFLATIE

Inflatia este un dezechilibru monetar, exces de bani fara valoare proprie in circulatie, peste nevoile reale ale economiei, manifestat prin cresterea generalizata, continua si autosustinuta a nivelului mediu al preturilor pe o perioada indelungata.

Inflatia este unul dintre cele mai des intalnite dezechilibre structurale ale economiilor in tranzitie, reprezentand totodata una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme economice.

Termenul de inflatie provine din latinescul inflare (care mai tarziu s-a transformat in vocabularul limbii franceze sub denumirea de inflation), avand semnificatia de a umfla.

Termenul de inflatie a inceput sa fie frecvent utilizat in randuloamenilor de stiinta si al oamenilor de afaceri abia pe la sfarsitul secolului al XIX- lea, desi fenomenul inflationist exista cu mult inainte de aceasta perioada. Acest fenomen a aparut cu mult inainte ca stiinta economica sa se fi constituit, iar teoria inflatiei s-a conturat mult mai tarziu decat stiinta economica, astfel ca inflatia ramane cea mai controversata forma a dezechilibrului economic, din punct de vedere al analizei naturii sale si a cauzelor si mecanismelor declansatoare

Fiind inainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-u imbracat banii.

Initial, inflatia s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, proces cunoscut sub denumirea de inflatie monetaro- baneasca. Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt:

" separarea continutului nominal al monedelor metalice de continutul lor real

" transformarea existentei- aur in aparenta- aur a monedei

" aglomerarea ciculatiei cu monede ieftine fara valoare deplina

" scaderea puterii de cumparare a monedelor falsificate.

Cea de-a doua forma de inflatie este inflatia banilor de hartie convertibili in aur. Aceasta forma este specifica perioadei de formare a economiei de piata in Europa, cand s-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara normala, bazate pe etalonul aur. Banii de hartie au inlocuit in aceasta perioada aurul monetar. Banii de hartie puteau fi liber convertiti in aur. Cantitatea banilor de hartie era limitata la aurulpe care acesti bani il reprezentau in circulatie. Astfel, inflatia nu putea sa apara. Insa, dupa o anumita perioada s-a creat un dezechilibru intre marimea depozitelor de aur- moneda (care depindea era productia de metal pretios sau de posibilitatile fiecarei tari de a procura aurul monetar), si cantitatea de bilete de banca emise (care era dependenta de volumul tranzactiilor). Astfel, inflatia apare in conditiile in care cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie devenea excedentara fata de cea rezultata din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (cantitatea de aur aferenta unei unitati monetare).

A treia forma a inflatiei este inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur. Aceasta forma reprezinta de fapt inflatia contemporana si consta in deprecierea banilor de hartie si a banilor de credit. Ea se exprima prin cresterea generalizata a preturilor si totodata prin lipsa de incredere a agentilor economici in moneda existenta.

Sintetizand trasaturile esentiale ale inflatiei contemporane, putem afirma ca aceasta reprezinta un dezechilibru macroeconomic monetaro- material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile reale ale economiei, fapt ce conduce la deprecierea banilor si la cresterea durabila si generalizata a preturilor bunurilor si serviciilor unei economii. Daca in economie se intampla o situatie inversa, apare fenomenul de deflatie. Astfel, deflatia este opusul inflatiei si se caracterizeaza printr-o scadere generalizata si de durata a tuturor preturilor intr-o economie. Aceasta scadere se datoreaza restrangerii masei monetare in circulatie sub nevoile economiei.