Influența factorilor demografici asupra cheltuielilor pentru învățământ

Tratarea factorilor care conduc la cresterea cheltuielilor publice presupune, printre altele, si luarea in considerare a factorilor demografici, care se refera la cresterea populatiei si la modificarea structurii acesteia pe varste si categorii socio-profesionale. O astfel de evolutie determina cresterea cheltuielilor publice pentru invatamant, sanatate, securitate sociala, ordine publica, precum si a celor legate de sporirea numarului de locuri de munca in sectorul public.

CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU INVATAMANT

Dezvoltarea invatamantului se realizeaza in concordanta cu cerintele diferitelor etape de dezvoltare economico-sociala si ale egalizarii conditiilor de instruire si educare a tuturor membrilor societatii. Invatamantul este chemat sa contribuie intr-o masura din ce in ce mai mare la progresul de ansamblu al societatii. Dezvoltarea si modernizarea invatamantului au condus la cresterea resurselor alocate acestuia, atat in tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare.

Potrivit “Raportului privind educatia”, intocmit de UNESCO in 1998, in perioada 1980-1995 cheltuielile publice pentru educatie au crescut de la 566,3 miliarde USD la 1403,3 miliarde USD, adica de 2,47 ori. Tarile lumii au folosit pentru educatie in medie 4,9% din totalul produsului intern brut; tarile in curs de dezvoltare au alocat intre 5,1% si 5,4%, in timp ce tarile in curs de dezvoltare 3,8%-3,9%.

Cresterea cheltuielilor publice pentru invatamant este datorata actiunii conjugate a mai multor factori si anume:

a) factori demografici: cresterea populatiei a antrenat sporirea populatiei scolare. Explozia demografica ce a condus la depasirea cifrei de 5 miliarde de locuitori ai Globului s-a reflectat, in principal, in contingentele scolare, a gradului de cuprindere in sistemul de invatamant si a obligativitatii anumitor grade de invatamant.

b) factori economici: dezvoltarea economica, sporirea si diversificarea capitalului fix si circulant, ca urmare a modernizarii proceselor tehnologice, au reclamat o forta de munca cu o calificare superioara, lucru ce s-a putut obtine efectuand un volum sporit de cheltuieli pentru invatamant. Cheltuielile erau legate de organizarea invatamantului, de structura interna a acestuia, de cresterea ponderii studentilor in numarul total al studentilor. Posibilitatile de finantare a invatamantului, datorate dezvoltarii economice a unei tari si cresterii produsului intern brut, pot oferi resursele financiare sprijinirii dezvoltarii si modernizarii invatamantului intr-o proportie mai mare sau mai mica.

c) factori sociali si politici, care se refera la politica scolara, la nivelul invatamantului obligatoriu, la resursele, facilitatile si ajutoarele indreptate catre institutiile de invatamant, elevi sau catre familiile acestora.

Finantarea invatamantului se realizeaza in mod diferit de la o tara la alta, in functie de necesitatile economice si sociale, din diferite surse: bugetul statului, surse ale populatiei, ale intreprinderilor, donatii, ajutoare externe, bugetul statului reprezentand sursa principala de finantare a invatamantului, in toate statele lumii.

In tarile dezvoltate, cheltuielile pentru invatamant reprezinta intre 11,3% si 29,1% din totalul cheltuielilor social-culturale. Ponderi ridicate au cheltuielile pentru invatamant in totalul cheltuielilor social-culturale si in unele tari in curs de dezvoltare (Filipine-72,7%, Maroc- 63,8%). In raport cu totalul cheltuielilor publice, cele destinate invatamantului reprezinta intre 6,8% si 17,7% in tarile dezvoltate si intre 14,1% si 19,5% in tarile in curs de dezvoltare.

Dintre multiplele forme de finantare a cheltuielilor pentru invatamant, un loc central revine ajutoarelor externe, modalitate de finantare intalnita mai ales in cazul tarilor in curs de dezvoltare si care reprezinta circa 10% din volumul total al cheltuielilor de invatamant ale acestor tari; ele sunt destinate, in special, inlaturarii analfabetismului sau pentru finantarea invatamantului elementar si a pregatirii de cadre.

In determinarea influentei factorilor demografici asupra cresterii cheltuielilor publice, prin prisma invatamantului, trebuie luata in calcul si lipsa de castig, lucru ce conduce la o suplimentare a efortului financiar. Ne referim aici la acele venituri pe care le-ar obtine elevii si studentii care urmeaza diferite forme de invatamant, in cazul in care, in loc sa invete, s-ar angaja intr-o activitate ce le-ar aduce castig.

Efectuarea unor astfel de calcule, a condus, de pilda, in Franta, la concluzia ca lipsa de castig reprezenta, la nivelul anului 1970, 92% (pentru tinerii de 14 ani), respectiv 66% (pentru cei de 16 ani) din cheltuielile curente de invatamant ale tarii. Exista estimari care indica, in mod clar, faptul ca volumul castigurilor la care se renunta este un cost social important, atat pentru educatia liceala, cat si pentru cea universitara.

Foarte importanta este luarea in calcul a analizei cheltuielilor pentru invatamant in functie de continutul lor economic. Astfel, o parte a lor reprezinta cheltuieli curente, care se refera la intretinerea si functionarea unitatilor de invatamant, iar o alta categorie o reprezinta cheltuielile de investitie, care se refera la construirea unitatilor de invatamant, dotarea acestora cu aparatura necesara functionarii.

In ultimii ani, in special in tarile dezvoltate, o parte a cheltuielilor publice de invatamant este indreptata spre educarea si formarea adultilor, proces ce include actiuni de continuare a pregatirii celor care au absolvit o scoala secundara, dar nu au o meserie, pregatirea din cadrul armatei.

Totodata, in multe tari, studentii beneficiaza de burse sau ajutoare financiare, care urmaresc ajutorarea celor cu venituri modice, a celor care nu au posibilitatea de a suporta taxele de studii.

In privinta cheltuielilor publice pentru invatamant, o importanta deosebita o prezinta planificarea financiara a acestora, determinarea nivelului anual al acestora, a surselor de acoperire si mai ales a modului de utilizare a lor.