Inovația financiară și managementul riscului

Cap I Inovaţia financiară

1.1 Introducere

Inovaţia financiară poate fi definită drept introducerea unui instrument financiar nou pe piaţa sau producerea unuia deja existent într-un nou mod.

Inovaţiile financiare reprezintă noi produse financiare care au determinat o creştere a cererii de titluri de valoare, modificarea comportamentului publicului in materie de plasamente, rezultând dezvoltarea pieţelor financiare.

Inovaţiile financiare realizate în ţările dezvoltate, mai ales începând cu anii 1980, au pus în evidenţă noi active financiare care prezintă un grad de lichiditate apropiat de cel al monedei şi care, în plus, aduc un venit sub forma de dobandă.

Inovaţia nu înseamnă doar micile îmbunătăţiri ori adaptările “din mers” la cerinţele pieţei. Inovaţia face mai usoară depăşirea momentelor de criză, conduce la o mai rapidă implementare a schimbărilor de orice natură şi, astfel, face posibilă reducerea la minimum a riscului, orchestrată cu menţinerea în funcţiune a sistemului.

Inovaţia financiară, apare:

a) ca o necesitate. După cum am mai arătat, de-a lungul primelor trei sferturi ale secolului al XX-lea, inovaţia financiară era aproape interzisă în cea mai mare parte aţărilor, produsele financiare făcând obiectul unor reglementări stricte.

b) ca o tendinţă de extindere în toate ţările puternic industrializate. Controlul schimburilor a fost progresiv suprimat în întreaga lume. În SUA, Legea Bancară din 1980 şi Legea Garn Saint Germaine din 1982 au servit ca model pentru mutaţiile financiare ce s-au succedat în Europa şi Asia, Marea Britanie, Franţa, Italia, Belgia au fost primele ţări în care s-a produs reforma. Le-au urmat, mult mai târziu, Germania, Elveţia şi Japonia care au căutat, timp îndelungat, să se ferească de concurenţa străină;

c) ca o inovaţie ce priveşte întreaga gamă de produse financiare. În fapt, inovaţia financiară se manifestă prin:

– reforme ale pieţelor de valori mobiliare;

– crearea, în numeroase ţări, a titlurilor de creanţă negociabile (commercial paper) şi mutaţiile pieţelor monetare;

– apariţia produselor de acoperire a riscurilor (hedging)şi a produselor de gestiune colectivă (OPCVM – Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare).

Printre transformările profunde în sistemul financiar global din ultimii douăzeci şi cinci de ani, se remarcă apariţia unor inovaţii financiare. Alături de aceasta, cele mai importante schimbări în sistemul financiar global sunt :

- creşterea importantă a paletei de instrumente pentru transferul şi managementul riscurilor;

- amplificarea rolului jucat de instituţiile financiare nebancare pe pieţele mondiale de capital (în special, rolul fondurilor de investiţii cu grad ridicat de risc în transferul riscurilor de pe pieţele financiare şi din sistemele financiare în general);

- integrarea mai puternică a sistemelor financiare naţionale a pieţelor financiare.

Conceptul de inovaţie financiară şi-a făcut apariţia în literatura de specialitate în anii ’70, sub impulsul lucrărilor lui W.Silber.

Acest concept desemnează unul din fenomenele următoare:

- apariţia unui nou produs financiar, ceea ce se traduce prin „extensia” meniului de active financiare, noul produs financiar obţinându-se cel mai adesea printr-o transformare brutală, fie prin modificarea anumitor proprietăţi ale activelor financiare disponibile;

- dezvoltarea unor noi pieţe de capitaluri sau unui nou comportament pe o piaţă deja existentă;

- introducerea unor noi tehnologii de plată (electronizarea fluxurilor monetare).

Inovaţiile financiare pot fi împărţite după mai multe criterii. In această lucrare considerăm semnificativă clasificarea inovaţiilor financiare realizată de Banca Reglementelor Internaţionale după funcţiile specifice ale acestora în:

- inovaţii pentru transferul riscului de preţ, care oferă participanţilor pe piaţă mijloace mai eficente de gestiune a riscului de curs de schimb, de rată a dobânzii şi de preţ;

- inovaţii pentru transferul riscului de credit;

- inovaţii generatoare de lichiditate, care prezintă trei avantaje: cresc lichiditatea pieţelor, oferă noi surse de finanţare şi permit participanţilor de pe piaţă să ocolească restricţiile privind capitalurile;