Cuprins
- Capitolul 1. Inovaţia financiarǎ şi dezvoltarea pieţelor de capital
- 1.1 Inovaţia financiară – definiţie, forme, cauze 1
- 1.2 Inovaţia financiarǎ şi ingineria financiarǎ 4
- 1.3 Inovaţia financiară prin securitizare 8
- Capitolul 2. Managementul riscurilor financiare
- 2.1 Tipuri de riscuri financiare 9
- 2.2 Noi instrumente financiare în vederea amplificării capitalurilor şi
- diminuării riscurilor 10
- Capitolul 3. Managementul ricului bancar
- 3.1 Tipuri de riscuri în domeniul bancar 20
- 3.2 Modificările din mediul bancar 23
- 3.3. Banking Banana Skins 2010 25
- Concluzii 28
- Bibliografie 29
Extras din referat
Capitolul 1. Inovaţia financiarǎ şi dezvoltarea pieţelor de capital
1.1 Inovaţia financiară – definiţie, forme, cauze
Începând cu anii ’60 ai secolului XX, o dezvoltare semnificativă au cunoscut-o inovaţiile financiare, cunoscute şi sub denumirea de derivate financiare. Anii 1970 au cunoscut un moment hotărâtor în istoria financiară, parţial din cauză că regimul ratei de schimb fixe (sistemul Bretton Woods), care a operat începând cu anii 1940, a fost abandonat parţial din cauza înlocuirii keynesianismului cu monetarismul ca ortodoxie în politica monetară. Aceste evenimente stabilesc contextul în care derivatele financiare se pot dezvolta, înflori şi pot deveni o forţă majoră în lumea pieţelor financiare.
Inovaţia financiarǎ a fost definitǎ ca un proces de dezvoltare a unor noi produse financiare; într-o accepţiune mai largǎ, sunt înglobate noile metode de a mobiliza sau de a plasa fonduri bǎneşti sau dezvoltarea şi evoluţia unor noi organisme financiare. Procesul de “inovaţie financiară” include schimbări importante în instrumentele financiare, în instituţii, practici şi pieţe.
În literaturǎ se face distincţie în procesul de inovaţie financiarǎ, între inovaţiile de produse, care duc la apariţia de noi instrumente financiare, şi inovaţiile de procese, care au ca rezultat apariţia de noi tehnici financiare. Inovaţiile financiare ca inovaţii de proces, alături de inovaţiile de produs constituie vectori ai liberalizării financiare.
Efectele scontate ale inovaţiilor financiare urmăresc, în general, creşterea economică. Eficienţa acestora poate fi apreciată în relaţie cauzală directă, măsurând variaţiile indicatorilor de creştere respectivi. Inovaţia financiară este, de fapt, un mod de diversificare a posibilităţilor de plasament al resurselor financiare în economia reală.
Inovaţiile financiare au fost realizate de mai multe categorii de emitenţi. Astfel, intermediarii financiari (precum bănci şi burse de valori), corporaţiile şi guvernele au fost inovatori importanţi la diverse momente. În domeniul gestiunii riscurilor economice, cei mai importanţi agenţi ai inovării sunt pieţele bursiere (pentru contractele futures şi options) şi băncile de investiţii care au dezvoltat piaţa contractelor swap.
Observatorii pieţelor financiare au clasificat aceste inovaţii în moduri diferite.
Consiliul Economic al Canadei clasifică inovaţiile financiare în următoarele trei categorii largi:
- instrumente de lărgire a pieţei, care cresc lichiditatea şi disponibilitatea fondurilor prin atragerea de noi investitori şi oferirea de noi oportunităţi pentru cei ce doresc să ia bani cu împrumut;
- instrumente de gestionare a riscului care realocă riscurile financiare către cei care au aversiune mai mică faţă de acestea sau care au o expunere echilibrată şi cei care sunt probabil mai capabili să-şi asume aceste riscuri;
- instrumente şi procese de arbitrare, care permit investitorilor şi celor care solicită împrumuturi, să obţină avantaj din diferenţele de costuri şi venituri dintre pieţe şi care reflectă diferenţe în percepţia riscurilor, precum şi în informaţie, impozitare şi reglementări.
Astfel, Banca Reglementelor Internaţionale clasifică inovaţiile financiare după funcţiile specifice ale acestora, în următoarele categorii:
- funcţia de transfer de risc de preţ este caracteristică pentru: rata ipotecară acumulată; împrumuturi cu rată flotantă; futures; options; swaps;
- funcţia de transfer de risc de credit este caracteristică pentru: vânzări de active (fără posibilitatea de recurs); împrumuturi cu operaţiuni de swaps; conversie de active; scrisori de credit; aranjamente de credit revolving şi credit/sporirea garanţiilor pe hârtii de valoare;
- funcţia de sporire a lichidităţii se regăseşte pentru: conversia de active; swaps şi alte tehnici de management al numerarului; instrumente negociabile pe piaţa valutară; aranjamente de credit revolving şi credit/sporirea garanţiilor pe hârtii de valoare;
- funcţia privind generarea de credit se întâlneşte pentru: obligaţiuni cu cupon zero; obligaţiuni cu mare rentabilitate Junk Bonds; finanţarea capitalului acţionarilor;
- funcţia privind generarea de capital priveşte titlurile de creanţă convertibile obligatoriu.
Profesorul american Stephen Ross sugerează două clase ale inovaţiilor financiare:
- produse financiare noi (active financiare şi instrumente derivate) mai potrivite la împrejurările legate de timp (de exemplu la inflaţie) şi pieţele pe care sunt tranzacţionate acestea;
- strategii de tranzacţionare dinamice care utilizează în primul rând aceste produse financiare
Preview document
Conținut arhivă zip
- Inovatia Financiara si Managementul Riscului.doc