Interdependența dintre Instituțiile Publice și Instituțiile Private

Organizații publice și organizații private

Organizaţiile reprezintă entităţi considerate a fi complexe şi dificil de a da o definiție concretă. Ele reprezintă puncte comune ale structurilor, tehnologiilor, resursei umane, grupurilor, politicii, etc.

Organizaţia publică nu dispune de un instrument categoric de evaluare a activităţii proprii:profitul.

Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru gestionarea afacerilor publice. Instituţiile publice reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face faţă provocărilor modernităţilor.

Clasificarea instituţiilor publice

1. Din punct de vedere al subordonării:

- instituţii ale administraţiei publice locale;

- instituţii al administraţiei publice centrale.

2. În funcţie de drepturile pe care le au în legătură cu abordarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare:

- instituţii publice ierarhic superioare;

- instituţii publice subordonate.

3. Din punct de vedere al statutului juridic instituţiile publice se împart în:

- instituţii publice cu personalitate juridică;

- instituţii publice fără personalitate juridică.

4. În funcţie de sistemul de finanţare:

- instituţii publice finanţate integral din venituri bugetare;

- instituţii publice cu finanţare mixtă;

- instituţii publice finanţate integral din mijloace extrabugetare;

- instituţii publice finanţate integral din fonduri extrabugetare cu destinaţie socială.

Caracteristicile instituţiilor publice

Particularităţile instituţiilor publice izvorăsc din specificul activităţii acestora, din modul de finanţare, din statutul juridic, aspecte ce rezultă din legea de înfiinţare. Astfel, instituţiile publice sunt înfiinţate prin legi sau hotărâri de Guvern, în care se precizează:

- Forma juridică, statutul şi subordonarea ierarhică;

- Obiectul de activitate;

- Structura organizatorică;

- Patrimoniul atribuit pentru desfăşurarea activităţii şi realizarea serviciilor publice specifice.

În ceea ce privește firma privată acesta reprezintă un indice al pieţei care arată managerului dacă activitatea sa este sau nu eficientă şi eficace.

În cazul managerului public acesta nu se plasează în aceeaşi relaţie cu piaţa şi nu beneficiază de acelaşi instrument de evaluare a activităţii.

Cum realizează un manager public dacă activitatea sa este sau nu corespunzătoare reprezintă o întrebare dificilă. Distribuirea serviciilor şi produselor de către administraţie către cetăţean se bazează mai mult pe dorinţa de legitimare decât pe raţiuni economice.

O altă problemă interesantă este reprezentată de relaţia între distribuirea

serviciilor/produselor şi venit. Pentru o firmă cu cât nivelul produselor/serviciilor este mai mare cu atât nivelul veniturilor are tendința să crească. Pentru organizaţia publică situaţia e mai complexă: nu este obligatoriu ca din dezvoltarea activităţii sau creşterea numărului serviciilor distribuite să rezulte şi o creştere a veniturilor.

În sectorul privat, un manager se bazează, în general, pe o structură de conducere clară spre deosebire de sectorul public în care managerii pot intra în contact cu o multitudine de „şefi” sau coordonatori, fie ei superiori direcţi sau lideri ai

grupurilor de interes.

În aceste condiţii un manager public poate fi pus în situaţia de a colabora cu o mulțime de persoane cu influenţă şi putere care îi poate afecta semnificativ autoritatea.În cazul firmei private motivarea sau penalizarea angajaţilor este inclusă larg sub controlul managerului. În cazul organizaţiei publice acesta nu deţine aceleaşi atribuții.

De ce reprezintă discuţia referitoare la diferenţe/asemănări între organizaţiile publice şi private un subiect important- Pentru că existenţa/inexistenţa unor caracteristici specifice ale organizaţiilor publice influenţează tipul de management necesar în cadrul acestora.

Unul din miturile cele mai populare în discuţia administrativă se referă la autoritatea calitativă a organizaţiilor private asupra celor publice: firma privată este mult mai eficientă, flexibilă şi eficace decât instituţiile publice. Această percepţie se datorează calităţilor şi performanţelor firmelor private.