Investitorii Instituționali și Rolul Lor pe Piața de Capital

Comisia Europeană nu defineşte conceptul de “ investitori instituţionali “. De obicei, sunt consideraţi ca investiori instituţionali cei care vând un volum mare de garanţii în numele investitorilor individuali mici şi care nu se implică direct în conducerea firmei în care investesc. Fondurile mutuale sau de pensii, de exemplu, pot fi considerate drept investitori instituţionali.

Investitorii instituţionali sunt organisme care dispun de resurse importante, care procedează în mod regulat la investiţii şi care gestionează portofolii de mari dimensiuni ( companii de asigurări , case de pensii, fonduri de plasament, bănci, etc).

Primul fond deschis de investiţii din România apare la puţin timp după intrarea în vigoare a ordonanţei nr 24/1993 emisă de Guvernul României pe data de 25 august care reglementează constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii precum şi societăţile de investiţii ca instituţii de intermediere financiară: în noiembrie 1993 ia fiinţă Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri administrat de Societatea de Asistenţă Financiară şi Investiţii ( SAFI ), depozitar: Banca Dacia Felix, o lună mai târziu acest fond şi-a început funcţionarea şi a lansat pe piaţă Certificatul de Investitor tip A FMOA, cu o valoare nominală de 50.000 lei.

După înfiinţarea FMOA apar pe rând în şi: Dacia Felix în Cluj administrat de Proinvest

( depozitar: Banca Dacia Felix) şi Credit Fond în Bucureşti, administrat de Certinvest SA

( depozitar: Banca Credit Bank). Înfiinţate ca societăţi civile, lipsite de obligaţia plăţii impozitelor, fondurilor deschise de investiţii înregistrau creşteri superioare mijloacelor deja existente de plasament.

În lipsa unei legislaţii clare vis a vis de modalitatea de calcul a valorii activului net unitar, creşterile raportate de fondurile de investiţii erau cu mult peste valoarea creşterii reale ale activului lor net.

Astfel o practică des utilizată în următorii ani a fost iniţiată de SAFI Invest şi anume de a înregistra în valoarea actuală unitară a activului net veniturile viitoare înregistrate de diversele active în care fondul investea.

Drept urmare a rentabilităţilor sporite ce s-au obţinut, poate nu în totalitate cu o bază reală, sume din ce în ce mai mari au fost atrase în circuitul fondurilor, concurenţa sporind în acest domeniu, aparent foarte profitabil.

Astfel în 1995 este anul în care au luat fiinţă o mare parte a fondurilor de investiţii apărând pe rând: Fondul Naţional de Investiţii ( administrat de SOV Invest SA), Ardaf, Armonia, Octogon, Fondul Mutual Transilvania, multe dintre ele rezistând până în prezent, Fondul Dacia Felix îşi schimbă denumirea în Fondul Român de Investiţii.

Primul fond autorizat de CNVM este Credit Fond în data de 6 septmbrie 1995, pe rând toate celălalte fonduri existente îşi obţin autorizările, îndeplinind criteriile solicitate de către comisie. Aceste criterii ţineau în primul rând de deţineri de activ în conformitate cu reglementările existente, de raportare a numarului de investitori, etc.

Acest “ guvern “ al fondurilor deschise de investiţii începe să reglementeze din ce în ce mai mult acest sensibil sector financiar, reglementări care vor duce ulterior la mari fluctuaţii în piaţa acestor fonduri.

Fondurile mutuale

Conform definiţiei din Lg. 297/2004 privind piaţa de capital, un fond de investiţii este un organism de plasament colectiv fără personalitate juridică, ceea ce înseamnă că un fond de investiţii adună bani de la mai mulţi investitori şi îi investeşte în mai multe tipuri de instrumente financiare, cele mai folosite fiin acţiunile, instrumentele cu venit fix ( obligaţiunile).

Fondurile de investiţii ( cunoscute şi sub denumirea de fonduri mutuale) sunt de mai multe tipuri, fiecare tip de fond mutual investit preponderent într-o anumită clasă de instrumente financiare dintre cele specifiacte mai sus. Fondurile de obligaţiuni sau cele monetare nu investesc în acţiuni.

Există doua clase distincte de fonduri de investiţii: fondurile deschise de investiţii şi fondurile închise de investiţii. Fondurile deschise de investiţii permit emisiunea şi răscumpărarea continuă de unităţi de fond, în timp ce în cazul fondurilor închise de investiţii, emisiunea şi răscumpărarea de unităţi de fond este discontinuă, adică există anumite perioade cand se poate investi în aceste fonduri sau cand se poate răscumpăra.

Fondurile de investiţii lucrează cu conceptul de unitate de fond, care reprezintă diviziunea unitară a fondului de investiţii. O unitate de fond este egală cu valoarea activului net al fondului de investiţii, împărţită la un număr de unităţi de fond puse în circulaţie la o anumită dată. În cazul fondurilor deschise de investiţii, valoarea unităţii de fond se calculează zilnic. În consecinţă, preţul unităţii de fond variază în funcţie de performanţa instrumentelor în care fondul investeşte. Practic atunci cand o persoană investeşte, cumpără, de fapt, un număr de unităţi de fond, la valoarea acestora valabilă în ziua cand se face adeziunea. Creşterea ( sau scaderea) pe care aceasta o înregistrează este data de variaţie a valorii unităţii de fond, deoarece în condiţiile în care nu se fac operaţiuni suplimentare de adeziune ( investiţii) sau răscumpărare ( retragere), numărul unităţilor de fond rămâne constant.

În România, fondurile de investiţii sunt atent supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în baza Lg. 297/2004 privind piaţa de capital şi a Regulamentului nr.15/2004 privind autorizarea şi funcţionarea societăţilor de administrare a investiţiilor, a organismelor de plasament colectiv şi a depozitarilor. Corectitudinea evaluării activelor fondurilor de investiţii este asigurată şi de depozitarul fondului, oinstituţie bancară care certifică valoarea unităţii de fond.

De asemenea, există Asociaţia Administratorilor de Fonduri ( fosta UNOPC ) ,un organism din care fac parte cele 19 societăţi de administrare a investiţiilor, care la rândul lor administrează 54de fonduri deschise şi 14 fonduri închise de investiţii. Această asociaţie este afiliată la EFAMA ( European Fund and Asset Management Association) şi contribuie la formarea şi dezvoltarea cadrului organizatoric legislativ şi profesional general care să asigure înbunătăţirea activităţii membrilor.