Leasing-ul - Sursă de Finanțare a Unei Afaceri

1. ARGUMENT

Leasing-ul este o operaţiune comercială prin care o parte denumită locator/finanţator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă a unui lucru al cărui proprietar este către altă parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia din urmă, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obliga să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasingul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu.

În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 51/1997, republicata în Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000, operaţiunile de leasing constituind o nouă categorie de fapte de comerţ care se adăugă la cele prevăzute de art. 3 Cod Comercial.

În contextual economic actual din România,importanta leasingului,ca instrument de finanţare este legată, în primul rând de,de necesităţile de dezvoltare ale firmelor,în special ale sectorului privat,care beneficiază de facilităţile fiscale şi vamale,iar flexibilitatea plăţilor,sistemul de garantare şi procedura obţinerii finanţării prin leasing,întregesc pragmatismul reducerii la o astfel de operaţiune.

Lucrarea de faţă are drept scop delimitarea trăsăturilor caracteistice ale leasingului,precum şi efectele pe care le produce încheierea unui contract de leasing,acestea putând fi evidenţiate prin identificarea locului şi importanţa pe care contractul de leasing îl ocupă în cadrul unei operaţiuni de leasing.

Prima parte a lucrării abordează apariţia leasingului şi răspândirea acestuia ca formă de finanţare.

A doua partea lucrării abordează caracteristicile şi avantajele leasingului că sursa de finanţare a unei afaceri, contractul de leasing şi importanta acestuia precum şi tipurile de leasing şi operaţiile specifice realizării leasingului.

A treia parte a lucrării prezintă un studiu de caz realizat pe o societate de leasing, prezentând realizarea procesului de leasing de la întocmirea până la încetarea contractului de leasing.

În urma realizării acestei lucrări am dobândit urmatoarele următoarele competenţe:

Unităţi de competente cheie:

- Comunicarea în limba modernă

- Gândirea critică şi rezolvare de probleme

- Managementul relaţiilor interpersonale

- Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei

- Comunicare

- Dezvoltarea carierei profesionale

- Procesarea datelor numerice

- Iniţierea unei afaceri

Unităţi de competente tehnice generale:

- Managementul afacerii

- Marketingul afacerii

- Planificare operaţională

- Resurse umane

- Managementul calităţii

- Finanţarea afacerii

- Igienă,securitatea muncii şi protecţia mediului

Unităţi de competente tehnice specializate:

- Contabilitatea evenimentelor şi tranzacţiilor

- Realizarea situaţiilor financiare

- Finanţe şi fiscalitate

- Asigurări

- Contracte economice

- Analiza pieţei

- Statistică

- Negocieri în afaceri

- Utilizarea calculatorului în contabilitate

- Instrumente de plată

Competenţe specifice:

- Determină sursele proprii şi străine în finanţarea unei afaceri.

tilizează documentele şi registrele obligatorii în derularea unei afaceri.

- Utilizează documentele şi registrele obligatorii în derularea unei

afaceri.

- Analizează informaţiile economico-financiare din bilanţ.

2. CAPITOLUL I

2.1. ISTORIC LEASING

Apariţia leasingului ca noţiune şi răspândirea lui ca formă de finanţare datează din anii '50, însă baza economică s-a format mai devreme, în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial. Fară să aprofundăm evoluţia tipurilor de leasing, pentru înţelegerea planului structurii economice şi problematica juridică a leasingului, este de ajuns să privim în urmă pană la punctul când industrialul a ajuns la o recunoaştere a faptului că în procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate si echivalarea integrală a contravalorii acestuia în momentul încheierii contractului.

Un astfel de moment istoric economic a fost în 1877, când Bell Telephone Company din Statele Unite ale Americii a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din producţia proprie contra unui cost de folosinţă fară achitarea totală a contravalorii produsului.

Schimbarea radicală însă a adus o structură economică, de după al II-lea razboi mondial, in Statele Unite ale Americii dupa 1950, iar un deceniu mai târziu şi în ţările Europei Occidentale, după revitalizarea economiei acestora.

În Statele Unite ale Americii oamenii de afaceri au realizat pentru prima dată că investiţiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finanţarea clasică bancară. A apărut atunci pe piaţa mijloacelor de producţie acel finanţator care s-a auto-asigurat astfel încat, s-a prezentat în calitate de cumpărator al obiectului fată de furnizor şi, păstrându-şi dreptul de proprietate asupra obiectului, l-a dat in folosinţă întreprinzătorului.