Leasingul - formă modernă de finanțare

Introducere

Leasingul, ca operaţiune de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie imediată de a soluţiona o problemă.

Încă din Antichitate s-a observat că profitul este obţinut prin utilizarea unui lucru, având mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Prin anii 210, în oraşul samaritean Ur, detinatorii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând evidenţa acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel in lucrarea „Retorica” exprima ideea că „bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora” .

Spre sfarşitul secolului al XIX-lea, in epoca modernă, a avut loc în S.U.A. primele tehnici care prezentau leasingul. In 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor, iar acest contract avea să fie denumit „lease”.

Tot în aceeaşi perioadă, o tehnica asemanatoare lease-back-ului avea loc în Ohio. Tehnica consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanţie ,imobil ce urma să fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care beneficiarul avea opţiunea cumpărării bunului.

Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăţi specializate de leasing.

Susţinătoarele principale ale echipamentelor leasingului au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor societăţi specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit imputernicirea să desfăşoare asemenea tehnici sau operatiuni.

Capitolul I

Noţiuni generale cu privire la operaţiunea de leasing

1.1.Definiţia leasingului

Operaţiunea de leasing este definită ca fiind un ajutor în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi procureze diferite echipamente şi dispozitive,şi nu au potential financiar. Această modalitate de creditare care implica un risc ridicat, vine să dea multumire agenţilor economici care n-au posibilitatea obtinerii unor credite de la bănci, sau nu vor să-şi ipotecheze bunurile prin intemeierea de ipoteci sau garantii.

Principalul interes al leasingului este acela de a garanta creditarea, insa nu in totalitate prin fonduri împrumutate a unei sume alocate fără ca beneficiarul să compuna măsuri de asigurare; prin aceasta, leasingul difera de creditarea investiţiilor, unde întreprinderea suportă o parte din investiţie. Din acest motiv, leasingul ca forma de finanţare are ca obiectiv în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea si sporirea performanţelor,apoi asigură dezvoltarea tehnica.

Termenul de „leasing” nu este tradus in limba noastra ,acesta fiind preluat din jargonul economic englez, fiind preluat apoi de ţările din Europa Occidentala.

Din punct de vedere al societătii de leasing, leasingul reprezinta o cumpărare a unui bun cu scopul de a-l închiria, urmată de o închiriere cu scopul de a-l vinde.Asadar, leasingul este o metoda de finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care beneficiarul poate folosi un bun avand posibilitatea de a-1 cumpăra la sfarsitul locaţiei, după ce chiria care se cuvine şi ultima tranşă au fost platite (preţul rezidual). Astfel,tehnica de leasing este asemanatoare cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, atunci cand bunul trece în proprietatea utilizatorului, insa deosebirea dintre ele este aceea că prin modalitatea de vânzare un anumit bun este cedat in schimbul unei sume de bani, pe cand prin leasing se cedează doar dreptul de folosinţă a acelui bun.

Din punctul de vedere al utilizatorului, leasingul constituie o formă de finantare cu ajutorul căreia sumele necesare cumpararii bunului se obţin din exploatarea acestuia, iar restituirea lui este fixat de inainte, sub forma de rate de leasing, şi, în final a preţului rezultat.