Managementul riscului - OMV

REZUMAT

Asigurarea resurselor financiare necesare constituirii, funcţionării şi dezvoltării companiei reprezintă una din cele mai dificile probleme pentru aceasta. Politica de finanţare stă la baza formării capitalului şi determină structura acestuia. Structura capitalului unei companii este un amestec din trei surse de capital: datorii, capitaluri generate intern şi capitaluri noi, atrase prin emisiuni de acţiuni. O companie îşi alege modul de finanţare analizând efectele generate de principalii factori care influenţează deciziile de finanţare. Printre aceşti factori putem enumera şi riscul asociat modalităţii de finanţare adoptată. La nivelul marilor companii, riscurile sunt acceptate cu bună ştiinţă, în vederea obţinerii unui randament superior. Managementul riscului presupune identificarea, analiza, evaluarea şi transferul riscurilor şi ajută la înţelegerea riscurilor la care este expusă o organizaţie, astfel încât acestea să poată fi administrate. Compania OMV PETROM a contractat în perioada analizată credite cu valori ridicate, expunându-se la riscul ratei dobânzii. Compania a previzionat corect evoluţia ratei dobânzii, generând un câştig prin reducerea costului creditelor.

1. INTRODUCERE

Obiectivul urmărit prin prezenta lucrare este determinarea riscurilor asociate activităţii de finanţare a companiei, precum şi a modalităţilor de asigurare împotriva acestor riscuri, cu exemplificare în cadrul SC OMV PETROM SA.

Constituirea unei companii, dezvoltarea acesteia şi menţinerea pe piaţă presupune existenţa unor resurse care să susţină desfăşurarea activităţilor de exploatare precum şi a investiţiilor care asigură creşterea economică a companiei. Structura de finanţare optimă este cea care implică cele mai reduse costuri şi optimizează relaţia dintre rentabilitatea aşteptată şi riscurile pe care le implică diferite resurse, ducând la maximizarea preţului acţiunilor şi implicit la maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii.

Globalizarea aduce cu sine schimbări radicale în comunicaţii şi economie, în reconfigurarea pieţelor interne, în sistemul instituţional şi ambiental, în distribuţie şi redistribuire, în modul de viaţă, în relaţiile şi mentalităţile umane. (Heteş,Roxana, 2009: p.32) Pe măsură ce globalizarea generează noi oportunităţi de afaceri, entităţile economice şi financiare sunt ameninţate de noi riscuri, mai complexe şi diverse decât cele la care erau expuse în trecut

Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor la care se expune compania prezintă o importanţă ridicată pentru managerii acesteia deoarece riscurile evoluează în complexitate, fiind într-o permanentă schimbare, îndeosebi în situaţia actuală a economiei, când o decizie greşită poate duce la eliminarea companiei de pe piaţă.

2. FUNDAMENTE TEORETICE

Sistemul financiar, prin pieţele şi instituţiile sale şi prin mecanismele specifice, permite alocarea eficientă a capitalurilor în timp şi în spaţiu. Prin rolul său central de canalizare a fondurilor de la cei care au surplus la cei care au deficit, sistemul financiar susţine activ comerţul şi producţia de bunuri şi servicii. Eficienţa pe pieţele financiare se exprimă prin alocarea capitalului la cel mai redus nivel de risc şi la cel mai scăzut cost posibil.

După decenii de cercetare în acest domeniu, nu există nici în zilele noastre o teorie care să surprindă în detaliu factorii care influenţează decizia de finanţare a companiei, determinând astfel o formulă pentru structura optimă a capitalului.

Din literatura de specialitate îl putem aminti pe Myers, care constată că nu există o teorie universală a structurii capitalului şi nu există motive să aşteptăm una. Există totuşi teorii condiţionale folositoare. Orice factor poate fi dominant pentru unele întreprinderi, în anumite circumstanţe, dar neimportant pentru altele (Myers, S.C., 2002: p. 368)

2.1. Finanţarea afacerii

În afară de obiectivul major al fiecărei companii, de a obţine o rentabilitate cât mai mare pentru capitalurile investite, în adoptarea deciziei de finanţare, managerii nu trebuie să piardă din vedere câteva obiective pe termen mediu, care susţin realizarea celui major, şi anume:

- Alegerea surselor de finanţare în concordanţă cu obiectivele de finanţat şi cu mediul economic în care acrivează compania;

- Startegia financiară să urmărească în permanenţă indicatorii Profit net/acţiune, dividend brut/acţiune şi dividend net/acţiune, deoarece deciziile financiare ale investitorilor sunt fundamentate în funcţie de câştigurile efective;

- O politică de îndatorare optimă, astfel încât avantajele îndatorării să fie eficiente atât pentru acţionari cât şi pentru creditori, în condiţiile unui risc de faliment cât mai redus.

Nevoile de fonduri ale companiilor sunt variate, de la nevoi de valoare mică şi de scurtă durată, pentru a asigura finanţarea activelor circulante, la nevoi de valoare mai ridicată şi de lungă durată, mai puţin frecvente, pentru finanţarea unor proiecte de investiţii.

Decizia de finanţare este specifică fiecărei nevoi ce urmează a fi finanţată precum şi fiecărei companii în parte.