Managementul riscului pe piață de capital

Introducere

În economia mondială contemporană, riscul reprezintă o permanenţă care nu trebuie neglijată în procesul adoptării deciziilor în cadrul companiilor şi nu numai. Înainte de efectuarea oricărei investiţii, şi mai ales dacă este vorba de o investiţie pe piaţa de capital, trebuie să căutăm răspunsul la două întrebări: care este rentabilitatea vizată şi cât de riscantă este investiţia?

Rentabilitatea şi riscul se intersectează, deoarece afacerile foarte rentabilile sunt în acelaşi timp şi foarte riscante. O investiţie sigură va aduce întotdeauna un profit mic pentru că în plasamentele financiare există o remuneraţie a riscului.

Intotdeauna inainte de efectuarea unei investitii, si mai ales daca este vorba de o investitie pe piata de capital trebuie sa cautam sa gasim raspunsul la doua intrebari; care este rentabilitatea sperata si cat de riscanta este investitia? Asa cum se stie rentabilitatea si riscul merg practic mana in mana. Este aproape o axioma a finantelor principiul conform caruia afacerile foarte rentabilile sunt in acelasi timp si foarte riscante. O investitie sigura va aduce intotdeauna un profit mic pentru ca in plasamentele financiare exista o remuneratie a riscului.

Orice investitor în general, pe piata de capital în special urmareste cu mare interes zonele de plasament a capitalului în care acesta sa poata produce cât mai mult sau altfel spus zonele în care gradul de fructificare a capitalului sa fie cât mai convenabil. Pe acest plan, diversi investitori care dispun de anumite volume de capital se vor îndrepta cu plasamentele de capital catre acele variante de investitii care dupa parerea acestora, dupa modul de percepere a realitatii de moment si de perspectiva ca si dupa doza de risc asumata, convine cel mai bine scopului propus.

În acest context, problema se refera la faptul ca daca într-o economie libera de piata, variantele de plasament a capitalului sunt dintre cele mai diverse, un investitor experimentat nu are dreptul sa nu cunoasca aceste variante posibile, particularitatile acestora, riscurile ce le însotesc, astfel încât pe baza unei analize economice corespunzatoare sa poata lua decizia cea mai convenabila de plasament.Pentru un investitor experimentat, ideea pluritatii de variante ar trebui sa reprezinte firul calauzitor în etapa premergatoare deciziei de plasament.

Un rol deosebit în fundamentarea deciziei de plasament revine calculelor de eficienta economica, de fructificare a capitalului. La baza acestor calcule trebuie sa stea însa o serie de criterii si indicatori de eficienta, adecvati, care sa scoata în evidenta pe fiecare varianta în parte, avantajele si dezavantajele plasamentului respectiv, gradul de fructificare a capitalului si doza de risc ce însoteste plasamentul de capital în cauza.

Cu acest prilej nu este exclus uneori si faptul ca pentru una si aceeasi varianta de plasament unii indicatori sa fie favorabili iar altii nefavorabili; în asemenea situatii cu atât mai mult se impune o analiza economica corespunzatoare care în final sa conduca la o decizie de plasament eficienta si argumentata din punct de vedere economic.

1. Managementul riscului plasamentelor in valori mobiliare

Riscul plasamentelor pe pietele de capital se refera la gradul de siguranta al acestora. Managementul acestor riscuri are ca scop tocmai cresterea sigurantei acestor investitii in conditiile in care rentabilitatea sa nu fie foarte afectata.

Existenta riscului este normala pentru orice actiune si, cu atat mai mult, in cazul investitiilor pe pietele bursiere. Prezentarea si analiza riscurilor specifice plasamentelor bursiere o facem cu scopul de a pune in garda si de a proteja pe care doresc sa investeasca aici, si nu pentru a-i indeparta.

Managementul acestor riscuri are ca scop tocmai creşterea siguranţei acestor investiţii în condiţiile în care rentabilitatea să nu fie foarte afectată. Existenţa riscului este normală pentru orice acţiune şi, cu atât mai mult, în cazul investiţiilor pe pieţele bursiere.

Evenimentele care pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau pornind de la estimări asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului. Riscul este considerat ca având atribute cuantificabile, prin urmare, tind să fie asigurabile

Responsabilitatea pentru managementul riscului revine directorului executiv, care asigură că sistemele adecvate de lucru şi de control funcţionează bine. Directorul trebuie să primească răspunsuri promte la întrebările sale adresate angajaţilor şi nu unul evaziv.

Pe orice piata bursiera regasim doua mari tipuri de risc: riscul sistematic si riscul individual(nesistematic).

Riscul sistematic sau riscul pietei vizeaza intreaga piata de capital si este legat de activitatile economice si/sau politice care influenteaza obiectiv activitatile dintr-o economie. Schimbarile in economie, inflatia, reformele monetare si fiscale reprezinta factori sistematici care afecteaza intreaga piata. In aceasta categorie ar putea apare urmatoarele categorii de risc: riscul politic, riscul valutar, riscul dublei impuneri si altele.

Riscul politic care ar putea insemna spre exemplu riscul schimbarii politice a guvernului cu un altul care nu mai garanteaza repatrierea capitalurilor si a profitului.

Riscul de schimb valutar care consta in aceea ca profiturile pot fi anulate de evolutia ratei de schimb dintre valuta tarii gazda si cea a tarii investitorului sau alte valute cu care se lucreaza.

Riscul dublei impuneri ce poate apare si se refera la tratamentul fiscal dezavantajos pentru investitor

Riscul individual sau nesietematic este caracteristic unor domenii particulare de activitate. Acest risc este specific pentru fiecare plasament in parte, mai mult pentru fiecare actiune, obligatiune sau optiune.

Riscul individul poate fi eliminat prin efectuarea de plasamente diferite. Adica acest risc se poate elimina aproape prin diversificare.

Diversificarea inseamna construirea unui portofoliu larg de investitii care conduce la compensarea pierderilor realizate pe anumite produse bursiere cu castigurile realizate pe altele. Acest proces este conform dictonului: "de a nu se tine toate ouale in acelasi cos".

Un alt tip de risc este riscul investitorului adica cel aferent increderii acordate emitentului. Acesta poate sa nu inregistreze rezultatele scontate si deci sa nu plateasca dividende sau pretul titlurilor sa scada sub cel la care au fost cumparate [34] . Aici totul tine de analiza temeinica, fundamentala si tehnica a titlurilor in care urmeaza se plasa banii.

In tarile cu o piata de capital dezvoltata exista agentii specialiaizate, independente care acorda titlurilor anumite rating-uri (de exemplu Standard&Poors). Este vorba de creditul de care se bucura emitentul pe piata. Desigur aceste clasificari nu garanteaza nimanui siguranta banilor investiti ci ele au un rol orientativ.

Riscul inflatiei tine de faptul ca profitul incasat poate fi erodat de crestera preturilor. Sunt recomandate in perioadele de inflatie plasamentele cu venituri variabile, dar si cel in aur si obiecte de arta.

Riscul de lichiditate este caracteristic mai ales pietelor in formare (de exemplu, piata de capital din Romania), cand datorita cererii reduse pretul titlurilor scade. Acest risc se manifesta fie printr-un nivel foarte redus al tranzactiilor, fie prin ocuparea (preponderent) a unor pozitii de acelasi sens (vanzare sau cumparare).

Riscul sincronizarii este un risc specific pietei de capital. Acesta vizeaza sincronizarea actiunii de comercializare a titlurilor cu evolutia cursului. Pretul oricarui titlu are o evolutie ciclica iar comercializarea in perfecta corelatie cu variatiile de pret poate fi o sursa suplimentara de castig.

In concluzie, micsorarea riscurilor plasamentelor de capital trebuie sa fie urmarita de orice investitor. Modalitatea principala de realizare a acestui lucru este diversificarea, care inseamna in fapt constituirea unui portofoliu larg de titluri si care sa nu fie din acelasi domeniu.

Alegerile financiare ale unei întreprinderi se situează totdeauna în raport cu mediul său şi nu sunt niciodată neutre, atât în raport cu acesta din urmă, cât şi în raport cu grupurile interesate de supravieţuirea şi dezvoltarea sa. Ea este în concurenţă pe piaţa capitalurilor cu alte întreprinderi şi alte instituţii şi trebuie să ia în considerare şi să satisfacă aşteptările ofertanţilor de capital, pentru a asigura finanţarea dezvoltării sale, în vederea supravieţuirii.