Masa monetară și crizele economice în concepția școlii de la Chicago

INTRODUCERE

Domeniul monetar este o componentă de primă importanță a sistemului economic care, in permanență, a fost și este caracterizat de neliniste și de incertitudine. Moneda poate fi considerată un barometru care inregistrează cu promptitudine și precizie oscilațiile economiei unei țări, iar problemele fundamentale ce framânta azi societatea umană se exprimă, in mare măsura, în termeni monetari.

În cadrul acestui eseu voi contura aspecte despre masa monetară și Marea Depresiune din anii 1929-1933 în viziunea unei importante școli de gândire, Școala de la Chicago. Cu toate că au existat mai multe figuri marcante ale Școlii de la Chicago, precum Frank Knight, Jacob Viner, Henry C. Simons, George J. Stigler, Anna Jacobson Schwartz, prezenta lucrare îl vizează în principal pe economistul Milton Friedman, laureat cu Premiul Nobel in anul 1976.

Milton Friedman a fost cel care a lansat o noua versiune a teoriei cantitative și cel care a întreprins studii cu privire la evoluția cantității de masă monetară din SUA. De asemenea, acesta alături de Anna Schwartz a contribuit la reînterpretarea Marii Crize prin publicarea celei mai importante cărți de istorie economică : “ A Monetary History of the United States”. Autorii examinând rolul ofertei de bani pentru a explica evoluția ciclică a economiei.

CONȚINUT

Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichidități, care există la un moment dat în cadrul economiei unei țări sau a unei zone monetare. In viziunea profesorului Costin C. Kirițescu, masa monetară reprezintă o mărime eterogena rezultată din suma activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei țări pentru cumpărarea de bunuri și servicii și achitarea datoriilor.

În sens strâns, masa monetară cuprinde numerarul și banii scripturali (de cont), ambele având aceeași putere de cumpărare. Pe de altă parte, în sens larg, masa monetară are în vedere moneda propriu-zisă, depozitele fie la termen, fie în vederea economisirii, precum și alte active (sub formă de titluri negociate pe piața financiară).

În strânsă legătură cu conceptul de masa monetară este curentul de gândire neoliberal, numit monetarism care atribuie modificării masei monetare în circulație o importanță decisivă atât în orientarea activității economice, cât și în stabilirea prețurilor. Monetarismul consideră că stabilitatea monedei și dezvoltarea echilibrată a economiei ar putea fi realizate printr-un control oficial al masei monetare în circulație, respectiv prin creșterea anuală a acesteia cu un anumit procent (5-6% in viziunea lui Milton Friedman).

Distinsul economist roman, Costin Kiritescu afirmă că: “monetarismul se sprijină pe două considerente:

- între masa banilor in circulație și produsul social nominal (cererea economică globală) există o strânsă legatură;

- masa banilor in circulație este o mărime influențabilă.”

În ceea e privește evoluția monetarismului pot fi distinse două mari etape. Intr-o primă etapă, ideea de monetarism a fost conturată de reprezentanții neoclasicismului din perioada antebelica a celei de-a doua conflagrații mondiale, și anume: Școala austriacă și monetarismul dezvoltat de Irving Fisher (monetarismul rigidității salariaților). În a doua etapa, postbelică, monetarismul a fost dezvoltat din diverse unghiuri a mai multori școli de gândire. Astfel, amintim: monetarismul anticipărilor rationale, monetarismul global, monetarismul bugetar, monetarismul britanic și cel al Școlii din Chicago.