Măsuri Active de Combatere a Șomajului

Fiind un fenomen care afectează in diferite proporţii, toate tarile, prin nivelul, structura, durata si consecinţele sale, şomajul s-a impus atenţiei guvernelor si forţelor sociale, devenid o preocupare generala. Pe termen scurt, obiectivul major al tuturor acestora il formează atenuarea exacerbării consecinţelor sale, iar pe termen mediu si lung obiectivul consta in diminuarea sau chiar reabsorbirea resurselor de munca aflate in stare de şomaj. Numeroasele aspecte interdependente, prin natura lor, vizează atât firmele cat si societatea, atât pe cei care lucrează, ca si pe şomeri. Toate acestea formează obiectul unor reglementari sau orientări care, in totalitatea lor, sunt cunoscute ca politici sau masuri pentru combaterea şomajului.

Definirea şomajului

Şomajul este un fenomen foarte complex a cărui geneza a făcut obiectul unor cercetări relevante inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Şomajul a fost si continua sa fie definit in diferite moduri.

Forţa de muncă reprezintă in contextul economiei de piaţa, un bun care se comercializează, in mod liber pe o anumita piaţă, denumită piaţa forţei de muncă (sau, mai pe scurt, piaţa muncii). Din acest punct de vedere, şomajul reprezintă excedentul de oferta de forţă de muncă faţă de cererea de forţă de muncă.

O alta definiţie foarte cunoscută a şomajului este dată de Biroul Internaţional al Muncii-organizaţie cuprinsă in Sistemul Naţiunilor Unite, care elaborează statistici, studii şi analize pe baza informaţiilor primite de la ţările membre şi care are ca scop o mai buna fundamentare a deciziilor luate pentru combaterea şomajului. Conform definiţiei acesteia este şomer: orice persoană care a împlinit 15 ani; este apt de muncă; este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată; nu munceşte; caută un loc de muncă.

Deşi este acceptat faptul ca există şomaj, acest lucru nu înseamnă ca se exclude definitiv existenţa unui echilibru pe piaţa forţei de muncă (starea de ocupare deplină). Ca urmare, ocuparea deplină a forţei de muncă a devenit echivalenta cu un şomaj al cărui nivel este scăzut, reflectat printr-o rata a şomajului de câteva procente (5-6%). J.M.Keynes era de părere ca folosirea deplină a mâinii de lucru

înseamnă absenta şomajului, dar este compatibilă cu un şomaj voluntar şi funcţional.

Politicile sociale privind şomerii

Masuri pasive si masuri active

1. Masurile pasive sunt cele care constau in acordarea de asigurări de şomaj sau alocaţii pentru şomeri, acestea deţin locul prioritar in fondurile alocate pentru combaterea şomajului si sunt practicate in cele mai multe tari.

2. Masurile active sunt cele care conduc la crearea de noi locuri de munca, la reconversie profesionala sau cele prin care se oferă facilitaţi pentru cei care angajează şomeri.

In mod corect se considera ca pentru reducerea şomajului este nevoie de creşterea masurilor active: orice mărire a nivelului ajutorului de şomaj va conduce, pe termen lung, la creşterea ratei şomajului, pe când crearea de noi locuri de munca si recalificarea şomerilor vor conduce la absorbirea lor, la scăderea ratei şomajului. Aplicarea de masuri active reclama trasferarea de resurse banesti de la plata ajutoarelor de şomaj către direcţiile amintite si multe tari procedează la utilizarea lor. Cifrele alarmante ale numărului şomerilor in Uniunea Europeana (18 milioane in anul 1998), ca si rata ridicata a şomajului, in multe tari au impus recurgerea la condiţii mai restrictive pentru acordarea dreptului la asigurarea de şomaj, cum ar fi: reducerea nivelului asigurării si a perioadei de acordare, condiţionarea primirii alocaţiei de o perioada minima de cotizare, încadrarea plătii ajutoarelor doar in fondurile create pe baza cotizaţiilor (Germania, Fanta, Spania); in cazul in care este nevoie de completare a acestor fonduri se utilizează resurse de la buget care ar putea fi recuperate ulterior din viitoarele cotizaţii sau vor ramane ca subvenţii, reflectând intervenţia statului in aceasta direcţie (Olanda, Danemarca, Suedia, Italia); obligativitatea înscrierii la birourile de plasare a forţei de munca; o anumita vechime in munca s.a.

Problematica ocupării forţei de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeana si o componenta a modelului social european. Strategia Europeana pentru ocupare (SEO) vizează reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru şomeri in sensul încurajării cautarii active a unui loc de munca si prevenirii riscului şomajului; politicile active sunt îndreptate spre crearea de noi locuri de munca, spre dezvoltarea spiritului antreprenorial, spre educarea si formarea profesionala pe parcursul întregii vieţi pentru imbogatirea cunostintelor, competentelor si aptitudinilor tuturor indivizilor.

In România, protecţia sociala a şomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de şomaj. De asemenea, in scopul protecţiei persoanelor aflate in şomaj actioneaza o serie de organizaţii nonguvernamentale care desfasoara programe cu finanţare interna, externa sau mixta, vizând imbunatatirea condiţiilor de viata ale şomerilor.

Legislaţia actuala in domeniul şomajului reglementează o arie mai larga de probleme si obiective cum sunt: prevenirea şomajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de preconcediere), încadrarea si reîncadrarea in munca a persoanelor in căutarea unui loc de munca, stimularea ocupării forţei de munca si protecţia persoanelor in cadrul asigurărilor pentru şomaj.

Indemnizaţia de şomaj

In România, şomerii beneficiază de o indemnizaţie de şomaj care se acorda daca sunt îndeplinite următoarele condiţii: au un stadiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni; nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât indemnizata de şomaj; nu îndeplinesc condiţii de pensionare; sunt inregistrati la agenţia pentru ocuparea forţei de munca. Nivelul indemnizaţiei de şomaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, care reprezintă 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acesteia. In afara indemnizaţiei de şomaj, din sursele financiare constituite in cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se pot acorda si plaţi compensatorii (pentru salariaţii care sunt disponibilizati prin concedieri colective efectuate in procesele de restructurare, reorganizare, privatizare sau lichidare de către companii naţionale, regii autonome, societari comerciale).

Masuri de diminuare a şomajului si a efectelor sale

Prin conţinutul lor, asemenea masuri au efecte directe si indirecte asupra şomajului sau asupra consecinţelor sale. Oricare dintre ele nu se limitează la un singur aspect, uneori efectele unei acţiuni nefiind numai pozitive, ci si contradictorii. Masurile pentru diminuarea şomajului, după aspectul concret la care se refera, pot fi grupate in trei mari categorii: masuri care privesc direct pe şomeri, masuri care privesc populaţia ocupata, alte masuri.