Materialitatea în Auditul Financiar

CAP I Conceptul de materialitate

1.1. Definirea noţiunii de materialitate

Scopul unui audit financiar este acela de a îmbunătăți gradul de încredere al utilizatorilor privind informațiile furnizate de situațiile financiare. Acest lucru este obținut prin exprimarea de către auditor a unei opinii cu privire la faptul că situațiile financiare sunt prezentate în mod corect, sub toate aspectele semnificative sau oferă o imagine fidelă și corectă în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil.

Etapele desfăşurării unei misiuni de audit sunt;

- Planificarea auditului financiar;

- Execuția;

- Raportarea;

- Alte activități legate de misiunea de audit.

O problemă importantă care trebuie avută în vedere în cadrul activităţii de planificare a auditului după cunoaşterea clientului este stabilirea materialității. Conceptul de materialitate în viziunea SAI se referă la semnificația sau importanța unor posibile erori existente în situațiile finanicare. Auditorul are obligația să-și organizeze activitatea de audit astfel încât să descopere toate erorile materiale semnificative.

Pentru a se stabili care erori sunt materiale auditorul operează cu conceptul de prag de materialitate sau de semnificație.

Pragul de materialitate- reprezintă limita până la care o anumită eroare posibil existenta în conturile contabile sau în tranzacțiile economico-financiare singură sau cumulată cu alte erori nu este considerată semnificativă.

Standardul Internațional de Audit (ISA) nr. 320 „Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit” abordează conceptul de prag de semnificație atât în contextul elaborării și prezentării situațiilor financiare, cât și în contextul unui audit.

Potrivit Standardulului de Audit numărul 320, conceptul de prag de semnificaţie este definit astfel :” Informaţia se consideră semnificativă, dacă omiterea sau denaturarea acesteia poate influenţa deciziile economice luate de utilizatori în baza rapoartelor financiare. Nivelul de semnificaţie depinde de mărimea indicatorului (posturii) sau erorii, evaluate în circumstanţe concrete. Astfel, caracterul semnificativ constituie mai degrabă un prag decît o caracteristică calitativă iniţială pe care trebuie să o posede informaţia pentru a fi utilă .

Referențialul național, respectiv Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3055/29.10.2009 explică principiul pragului de semnificație prin aceea că valoarea elementelor de bilanț și cont de profit și pierdere poate fi combinată, dacă reprezintă o sumă nesemnificativă.

Pragul de semnificaţie reprezintă importanţa relativă a unei părţi componente, în contextul situaţiilor financiare privite ca întreg.

O parte componentă este considerată semnificativă în două cazuri:

a) omisiunea ei ar putea influenţa considerabil deciziile luate de utilizatorii raportului de audit;

b) prezentarea ei eronată ar afecta deciziile luate de utilizatorii raportului de audit.

Pragul de semnificaţie depinde deci de mărimea omisiunii sau a erorii, fiind mai degrabă o limită decât o caracteristică fundamentală calitativă pe care informaţia furnizată trebuie să o aibe pentru a fi utilă.

Pragul de semnificaţie îl găsim prezent în contextul oricărei situaţii individuale din cadrul situaţiilor financiare sau la nivelul fiecărui element individual din cadrul acestora.

Obiectivul auditului situaţiilor financiare este exprimarea de către auditor a unei opinii, conform căreia situaţiile financiare oferă o imagine fidelă a tranzacţiilor şi a poziţiei financiare a entităţii patrimoniale pentru perioada auditată. Prin urmare, pentru a-şi putea exprima o opinie, auditorul trebuie să se asigure că există un grad rezonabil de certitudine ca toate elementele componente importante ce ar putea afecta opinia sa au fost luate în consideraţie integral.

Pentru realizarea acestui deziderat, procedurile de audit trebuiesc concepute în aşa fel încât să furnizeze o asigurare rezonabilă că au fost descoperite toate problemele semnificative, cu impact asupra situaţiilor financiare.

Auditorul stabileşte un prag de semnificaţie pentru întreaga misiune în etapa de planificare, cu scopul de a determina întinderea şi natura procedurilor de evaluare a riscului, pentru a identifica şi evalua riscurile denaturărilor semnificative şi pentru a determina natura, planificarea şi extinderea procedurilor de audit suplimentare.

Trebuie menţionat faptul că pragul de semnificaţie are un caracter subiectiv, stabilirea lui depinzând de raţionamentul profesional al auditorului şi de experienţa sa.

În stabilirea pragului de semnificaţie auditorii pot să tină semana de factori cum ar fi:

-efectul în plan economico-finaciar pe care îl poate avea mărimea unei erori;

-efectul pe care valoarea unei erori l-ar putea produce în ceea ce priveşte deciziile investiţionale;

-modul de organizare şi funcţionare a sistemului de control intern;

-volumul veniturilor respectiv ale cheltuilelilor unitatii;

-informaţii în legatură cu modificări frecvente în structura organizatorica a entităţii precum şi în obiectul ei de activitate.

Valoarea preliminară a pragului de semnificaţie este suma maximă, în opinia auditorului, a prezentărilor eronate pe care le-ar putea conţine situaţiile financiare, fără a afecta totuşi deciziile utilizatorilor rezonabili.