Mecanismul tranzacțiilor bursiere

1. LOCUL SI ROLUL PIETELOR DE CAPITAL IN ECONOMIA DE PIATA

1.1 Piata de capital - componenta principala a pietei financiare

In orice economie de piata exista si functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si, aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piata financiara este formata din doua mari sectoare: sectorul bancar (sau piata creditului) si sectorul titlurilor financiare (sau piata financiara in sens restrans).

Piata bancara (piata creditului) priveste relatia de credit avand la baza active financiare fara caracter negociabil - disponibilitatile banesti sunt atrase la banci si apoi utilizate de catre acestea pentru creditarea celor in cautare de fonduri (avem de aface in acest caz cu o finantare indirecta).

Piata financiara in sens restrans (piata titlurilor financiare) este structurata in piata monetara si piata de capital. Pietele monetare sunt specializate in tranzactii cu titluri pe termen scurt (pana la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii si altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piata monetara este reprezentat in principal de dobanda.

Pietele de capital, cele asupra carora ne vom apleca cu precadere pe parcursul acestei lucrari - sunt specializate in domeniul tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate in principal de actiuni si obligatiuni. Pe piata de capital apare o relatie directa intre posesorul de fonduri (investitorul) si cel aflat in cautare de resurse financiare si care va emite titluri, urmand ca in schimb sa primeasca fondurile de care are nevoie.

Trebuie sa atragem atentia in acest punct ca, in literatura de specialitate, se folosesc de catre unii autori notiuni diferite pentru a descrie structura pietei. Spre exemplu, in literatura franceza, in locul notiunii de piata financiara se foloseste cea de piata a capitalurilor, aceasta incluzand piata creditului, piata valorilor mobiliare (numita in acest caz piata financiara) si piata monetara . Si desigur, in literatura de specialitate gasim si alte astfel de exemple insa aici vom utiliza notiunea de piata de capital asa cum am definit-o mai sus.

Piata de capital este structurata in doua segmente diferite, dar interdependente: piata primara si piata secundara.

Piata primara asigura emisiunea si prima vanzare-cumparare a titlurilor financiare (spre exemplu, cand o societate emite actiuni la constituire), permitand finantarea activitatii agentilor economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. Piata primara se organizeaza prin intermediul bancilor sau a societatilor de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen de operatiuni si, astfel, se realizeaza distribuirea titlurilor de catre emitenti si, respectiv plasamentele de catre investitorii interesati, in cele mai bune conditii.

Piata secundara este cea pe care investitorii si intreprinzatorii cumpara si vand valorile mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara. Datorita existentei acestei piete, investitorii care-si plaseaza capitalurile pe piata primara, pot iesi de pe piata inainte de scadenta titlurilor cumparate prin vanzarea lor. Astfel, piata secundara asigura o excelenta mobilitate si lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna functionare a oricarei economii. Pe piata secundara intervin bursele de valori prin intermediul carora, si alaturi de piata OTC (sau piata interdealeri, piata la ghiseu sau bursa electronica cum mai este cunoscuta) se realizeaza tranzactiile cu valori mobiliare. Cele doua institutii sunt cu atat mai eficiente cu cat ele concentreaza cat mai mult din intentiile de cumparare sau de vanzare de valori mobiliare si reusesc sa echilibreze cererea cu oferta. Piata secundara, prin modul de functionare, tranzactiile realizate si posibilitatile de fructificare a capitalurilor aici, reprezinta obiectul principal al studiului nostru. In continuare o vom numi generic piata bursiera sau bursa in sens larg.

Astfel, in opinia noastra, bursa este cea mai importanta institutie a pietei de capital, specifica economiei de piata, concentrand cererea si oferta de valori mobiliare negociate in mod deschis si liber pornind de la reguli cunoscute. Prin tehnici specifice aici se realizeaza vanzari-cumparari de valori mobiliare traditionale (actiuni, obligatiuni, valute, bonuri de tezaur), cat si moderne (optiuni sau contracte futures).

1.2 Cateva consideratii privind aparitia si dezvoltarea burselor

Bursele au aparut ca urmare a unor necesitati dictate de relatiile de schimb care joaca un rol central in economia de piata. Dezvoltarea acestora insa pana la stadiul actual a reprezentat un proces istoric indelungat si evolutiv.

Majoritatea cercetarilor stiintifice in acest domeniu, ii crediteaza pe romani ca fiind cei care au inventat sistemul bursier. Astfel, originile burselor s-ar afla in Roma antica unde anumite reglementari privind functionarea acestora erau cuprinse in dreptul public. Clasa publicanilor care au obtinut din partea statului dreptul de exclusivitate pentru colectarea impozitelor, amenajarea Romei, construirea de temple si drumuri, asigurarea furniturilor pentru armata, au constituit mari societati in comandita pe actiuni (societatea publicanorum) ale caror titluri se negociau in basilici special construite in acest scop. Vanzarea actiunilor se facea prin argentarii, un fel de precursori ai agentilor de schimb de azi .

Dupa caderea Imperiului Roman, abia prin secolele XI-XII acest principiu este redescoperit de italieni. In acesta perioada, pe fondul dezvoltarii deosebite a unor zone din Nordul Italiei (orasele state Genova, Venetia, Florenta), precum si a oraselor hanseatice (Hamburg, Amsterdam, Bruges) apar tot mai multe societati pe actiuni. Prima bursa, asa cum o intelegem noi azi, se infiinteaza in 1531 in Flandra, la Anvers. Numele provine de la familia de negustori Van der Borse, din Bruges, pe considerentul ca langa hotelul lor comerciantii aveau obiceiul sa se intalneasca pentru a negocia si, de asemenea, pe frontispiciul cladirii erau gravate trei pungi de bani (in franceza "bourses"). La scurta vreme se infiinteaza si alte burse in mari centre comerciale, dintre care cele mai importante: Londra (1554 - Royal Exchange), Amsterdam (1608) si Paris (1639). Bursele din Amsterdam si Londra pot fi considerate ca fiind primele cu adevarat reprezentative pentru felul cum functioneaza mecanismul bursier. Meritul lor este de a fi impus banii fara valoare intrinseca (monedele de hartie) si de a fi asigurat utilizarea pe scara tot mai larga a hartiilor de valoare (actiuni, obligatiuni).

Pe rand de-a lungul timpului din secolul XVII pana la inceputul secolului XX, cele trei mari piete bursiere Amsterdam, Londra si Paris, si-au disputat suprematia (cronologic in acesta ordine, cam cate un secol fiecare). A trecut astfel aproape neobservat un eveniment care avea loc in Lumea Noua, cand la 17 mai 1792 sub un platan in New Yorks s-au pus bazele, prin semnarea Buttonwood Agreement, a ceea ce va urma sa devina prima bursa a lumii: NYSE (New York Stock Exchange). Initial cei 24 de negustori americani care au pus bazele NYSE derulau tranzactiile sub platan, insa, pe masura dezvoltarii pietei s-au mutat definitiv,in noua cladire de pe Wall Street (din 1903). De la inceputul acestui secol NYSE devine prima bursa a lumii.

In aceasta ultima perioda de timp, pietele bursiere au cunoscut o dezvoltare ametitoare continua (capitalizarea marilor burse atinge niste nivele incredibil de mari) intrerupta doar in cateva momente (daca ne gandim spre exemplu la crah-ul din 1929 care a lasat urme adanci in constiinta omenirii sau la cel din 1987).

Mai mult, în aceasta epoca a globalizarii se observa tot mai des o tendinta de concentrare a pietelor bursiere. Astfel, se pot constatata diverse incercari mai mult sau mai putin reusite de fuziune a unor burse celebre în vederea crearii unor entitati bursiere mai puternice si mai competitive (spre exemplu EURONEXT rezultata prin fuziunea burselor din Paris, Amsterdam si Bruxelles).