Metode de stopare și combatere a evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor,taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat de catre persoanele fizice si juridice,care realizeaza venituri impozabile,conform reglementarilor fiscale.

Evaziunea fiscal „legală” sau tolerată reprezintă acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinaţie neprevăzută a legilor scăpată din vedere de legiuitor. Se mai numeşte „evaziune fiscală la adăpostul legii”. În practică, situaţiile de evaziune fiscală bazate pe interpretarea legii sunt foarte diverse şi numeroase, ţinând cont că inventivitatea contribuabililor creşte o dată cu sporirea sarcinilor fiscale.

Evaziunea fiscală frauduloasă este acţiunea prin care contribuabilul încalcă prevederile legale cu scopul de a nu plăti impozitul datorat. În practică, sunt situaţii când este destul de dificil de realizat o delimitare între evaziunea fiscală „legală” şi cea ilegală, între ele existând o continuitate.

Cauze şi efecte ale evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este determinată de acţiunea a numeroşi factori, cei mai importanţi fiind:

• mărimea excesivă a sarcinilor fiscale. În comparaţiile internaţionale, eficienţa unui sistem fiscal nu se măsoară atât prin importanţa venitului fiscal, cât prin gradul de consimţire la plata impozitelor; în acest sens, existenţa unui grad ridicat al presiunii fiscale poate determina o tendinţă redusă de conformare la achitarea obligaţiilor fiscale;

• insuficienta educaţie a contribuabililor, pe de o parte, şi excesul de zel al organelor fiscale, predispuse, uneori, la exagerări, pe de altă parte;

• lipsa unui control eficient realizat de un personal foarte bine pregătit;

• existenţa unei legislaţii defectuoase, care permite sustragerea de la plata unor impozite.

Evaziunea fiscală este păgubitoare atât pentru stat, cât şi pentru contribuabili. Statul este lipsit de o parte din veniturile pe care ar trebui să le încaseze pentru a-şi îndeplini atribuţiile asumate. Efectele negative pentru contribuabili se concretizează în faptul că totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică. Descoperite sau nu, evaziunea şi frauda fiscală, indiferent de dimensiunile atinse, au efecte negative asupra economiei şi societăţii. În general, incidenţele fiind de natură politică, financiară, economică şi socială. Efectul financiar se referă la faptul că este afectat echilibrul bugetar prin generarea de deficite bugetare şi de costuri suplimentare aferente împrumuturilor publice. Sub aspect economic, evaziunea fiscală „legală” sau frauduloasă distorsionează fenomenul concurenţial, cu consecinţe negative asupra formării preţurilor. Din punct de vedere social, evaziunea şi frauda fiscală modifică redistribuirea veniturilor, creând şi adâncind inegalităţile dintre contribuabili, prin eludarea capacităţii contributive a unora şi agravarea situaţiei financiare a altora. Manifestarea acestor efecte negative, precum şi amploarea fenomenului determină iniţierea, de către autorităţile publice, a unor măsuri de combatere care trebuie să acţioneze în urmăloarele domenii: legislativ; administrativ; educaţional. În domeniul legislativ, se urmăreşte elaborarea unei legislaţii fiscale cuprinzătoare, clare, concise, stabile şi coerente. Din punct de vedere administrativ, măsurile vizează crearea unui sistem informaţional complex şi operativ, asigurarea structurilor şi instrumentelor administrative adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, precum şi formarea specialiştilor cu o moralitate şi un profesionalism impuse de formele şi dimensiunile evaziunii fiscale. Sub aspect motivaţional, măsurile vizează asigurarea condiţiilor necesare educaţiei cetăţenilor, în sensul respectării legislaţiei fiscale, şi chiar motivarea contribuabililor prin stimulente în acest sens. Sancţiunile fiscale sunt de natură pecuniară şi se aplică în cazul contravenţiilor care prezintă un grad redus de periculozitate (penalităţi, amenzi, confiscări, suspendarea activităţii). Sancţiunile penale sunt pronunţate de către instanţele jurisdicţionale în cazurile de infracţiuni cu grad ridicat de periculozitate.

Actiunile de control efectuate de institutiile statului releva, în principal, aspecte specifice fiecarei categorii de obligatii fiscale:

a. în privinta impozitului pe profit, deficientele constatate frecvent de organele de control se refera la:

reducerea bazei de impozitare prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fara documente justificative sau nelegale;

înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate;

majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investitii;

deducerea unor cheltuieli personale ale asociatilor sau dobânzi acordate propriei societati de catre patroni;

neînregistrarea integrala a veniturilor realizate;

transferul veniturilor impozabile societatii nou create, aflate în perioada de scutire de la plata impozitelor de profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de catre societatea - mama;

încadrarea eronata în perioadele de scutire;

determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a prevederilor legale;

necalcularea impozitului aferent veniturilor rezultate din activitati economice;

neînregistrarea în contabilitate a diferentelor stabilite prin actele de control;

b. în privinta taxei pe valoarea adaugata actiunile de control evidentiaza urmatoarele fapte care duc la evaziunea fiscala:

aplicarea eronata a deducerilor;

necuprinderea unor operatiuni ce intra în sfera taxei pe valoarea adaugata;

neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor încasate de la clienti;

neînregistrarea ca platitor la atingerea plafonului stabilit prin acte normative;

aplicarea eronata a cotei zero pentru operatiunile de export;

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata pentru importurile de bunuri prin prezentarea în vama a unor acte fictive de donatie;

emiterea de chitante fiscale si facturi cu taxa pe valoarea adaugata fara ca agentul economic sa fie platitor;

neînregistrarea taxei pe valoarea adaugata aferenta stocului de marfuri existente la data solicitarii retragerii din evidenta platitorilor;

neutilizarea sau utilizarea defectuoasa a formularisticii tipizate;

necalcularea de catre banci a taxei pe valoarea adaugata aferenta veniturilor obtinute din valorificarea bunurilor gajate;

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata prin declararea unor importuri ca fiind temporare;

erori de calcul;

c. în ceea ce priveste impozitul pe veniturile din salarii, faptele care conduc la evaziune fiscala se refera la:

neimpozitarea tuturor sumelor platite salariatilor;

aplicarea incorecta a impozitarii drepturilor salariale;

necumularea drepturilor salariale în vederea impozitarii;

neînregistrarea impozitului pe salarii;

neînregistrarea impozitului pe salarii suplimentar;

necalcularea si neretinerea impozitului pe salarii;

nerespectarea legislatiei privind impozitarea, cumulul, scutirile si reducerile de impozit;

d. în ceea ce priveste accizele, constituie evaziune fiscala urmatoarele fapte:

neimpozitarea tuturor sumelor;

utilizarea unor cote mai mici decât cele legale;

necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;

reducerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare;

neincluderea accizelor în pretul de vânzare al produselor;

neevidentierea în contabilitate a accizelor;

sustragerea de la plata a accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile de import;

e. în ceea ce priveste celelalte taxe si impozite datorate bugetului de stat si bugetelor locale, cele maifrecvente abateri sunt:

evidentierea în contabilitate a cladirilor la valori inferioare;

nedepunerea la organele fiscale a declaratiilor privind cladirile aflate în patrimoniu, a mijloacelor de transport, a terenurilor aflate în administrarea agentilor economici;

declararea unor date eronate;

neconstituirea, nevirarea, calcularea eronata a impozitului pe dividende;

mentinerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în cursul anului, care, dupa realizarea profitului si aprobarea bilantului au avut destinatia dividende.