Metodologia de Control

Metodologia de control

I. Noțiunea de metodă și metodologia de control

Noţiunea de metodă evidenţiază ansamblul de principii, procedee şi tehnici prin care se cercetează fenomenele şi procesele economice, pentru a pune în evidenţă o situaţie, un adevăr în scopul cunoaşterii acestora. Ea provine de la latinescul “methodos” care înseamnă “mod de acţiune”, iar acesta la randul său are la origine cuvintele greceşti “meta” –cu şi “dos” –drum, cale.

În filosofia franceză metoda reprezintă “mersul raţional al gandirii către adevăr”.

Avand în vedere rolul şi obiectul controlului financiar-contabil apreciem ca metodă de cercetare a acestuia se concretizează într-un sistem unitar de concepte și judecați de valoare care asigură cunoașterea efectivă a fenomenelor economico-sociale și interpretarea corectă a lor.

Metoda controlului financiar-contabil exprimă întreaga acțiune de cunoaștere și presupune utilizarea unor procedee de control specifice, care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau instrumente de control adecvate.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente care îmbinate cu o anumită măiestrie personală, specifică profesionaliștilor contabili, experților în domeniu, se aplică în vederea soluționarii concrete a problemelor ce decurg din funcțiile controlului.

Metodologic, controlul, ca proces de cunoaștere și perfecționare a activității economico-financiare și sociale, impune următoarele momente:

-cunoașterea situației stabilite (programe, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, previziuni);

- cunoașterea situației reale

- determinarea abaterilor prin compararea situației reale cu cea stabilită;

- concluzii, sugestii, propuneri și măsuri.

II. Identificarea principalelor metode ale controlului financiar

Metodologia de control privită ca proces structurat pe momentele enunțate, presupune, în interdependență, o filieră adecvată de cercetare și acțiune care, în succesiune teoretică, se prezintă astfel:

- formularea obiectivelor controlului;

- delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv, operativ, ulterior);

- organele competente legal să efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite;

- sursele de informare pentru control (documente primare, evidența tehnico-operativă și contabilă, alte documente);

- aplicarea procedeelor și modalităților (tehnicilor) de control cu ajutorul cărora se realizează cunoașterea activității controlate;

- stabilirea deficiențelor, lipsurilor și abaterilor, precum și rezervele de perfecționare ce se pot constata, în sfera obiectivului controlat, cu ajutorul procedeelor, tehnicilor de control;

- întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările

- modalitățile de finalizare și valorificare a acțiunii de control;

- stabilirea eficienței controlului pe linia prevenirii, constatării și înlăturării deficiențelor, lipsurilor, abaterilor dar și pe cea a perfecționării activității controlate.

Metodologia de control, ca sistem, reprezintă intercondiționarea cu caracter stiințific și normativ, a procedeelor și modalităților, principiilor și mijloacelor, care fac elemente de raționament, de exemplu cele privind utilizarea corespunzătoare a procedeelor și tehnicilor de control, cu elemente care au caracter normativ, de exemplu organizarea activității de control, întocmirea actelor de control.

II.1. Studiul general prealabil sau cercetarea

Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente metodologice, organic structurate, se utilizează selectiv, diferențiat, în funcție de: natura activităților sau operațiilor controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente și a posibilităților de perfecționare a activității controlate. Prin metodologia de control, în anumite momente ale cunoașterii, obiectivul controlat este dezmembrat, simplificat și corelat, cercetat în conexiune cu alte operații și activități. Alteori, mersul cunoașterii este invers în raport cu etapele desfășurării activităților sau fenomenelor controlate.

Metodologia de control utilizează atât căi cât și modalități proprii de cercetare și acțiune, cât și instrumente metodologice ale altor discipline stiințifice, cum sunt cele ale analizei economico-financiare, matematicii, contabilității, dreptului, informaticii, biroticii, finanțelor, marketingului, managementului, etc.

Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare, cunoaștere și perfecționare a activității economice și financiare, și anume: studiul general prealabil asupra activității ce urmează a se contola, controlul documentar contabil, controlul faptic, analiza economico-financiară, controlul total și prin sondaj, finalizarea constatărilor controlului.

Procedeul de control reprezintă latura practică a procesului cognitiv și se compune din conexiunea unor modalități concrete de acțiune pentru cunoașterea și perfecționarea activității controlate. Orice modalitate concretă de control reprezintă într-un anumit fel, o manieră sau tehnică de acțiune, comparație și judecată în vederea cunoașterii obiectului controlat. Modalitățile de control financiar se utilizează în mod selectiv și combinat, pe bază de raționamente în ce priveste aplicabilitatea și utilitatea lor în circumstanțe concrete diferite.

II.2. Controlul financiar faptic

Modalitățile de realizare a controlului financiar faptic sunt diverse, cele mai importante fiind: inventarierea, observarea directă, expertiza tehnică, analiza de laborator etc.

Inventarierea, ca modalitate principală de control faptic, are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a existenței cantitative și calitative a elementelor de activ si pasiv ale unei unități și modul de executare a sarcinilor de către gestionari.

Inventarierea joacă un rol important prin faptul că prin el se poate face comparație între datele stabilite și cele din documente, stabilindu-se dacă există sau nu diferențe; tocmai de aceea, pentru a se stabili realitatea este necesar ca acest control să se facă inopinat.

Prin observarea directă, se urmărește modul cum este organizat și funcționează un compartiment, dacă se respectă prescripțiile legale în desfășurarea unei activități, în ce măsură este utilizat timpul de muncă corespunzător. Această tehnică are rolul de a stabili situațiile practice, dacă personalul își îndeplinește acțiunile de serviciu, aceasta făcându-se pe bază de program și inopinat.

Expertiza tehnică și analiza de laborator sunt modalitățile de control faptic care se folosesc pentru stabilirea integrității valorilor materiale, realității unei operații, calității unor produse, conținutul unor anumite lucrări, volumul manoperei și cantității de materiale necesare pentru executarea lui.

Inspecția fizică constă în examinarea activelor și a altor resurse. Este o probă sigură pentru constatarea existenței unui anumit post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative înregistrate în evidență. De exemplu, controlul banilor în casierie, a listelor de inventariere.