Modalități de Înfăptuire a Evaziunii Legale

CAPITOLUL I. EVAZIUNEA FISCALĂ

1.1. Evaziunea fiscală - consideraţii generale

Practica financiară atestă faptul că unele dintre persoanele fizice şi juridice urmăresc să evite plata impozitelor şi taxelor către bugetul statului.

Sunt multiple căi, mijloace de sustragere de la achitarea impozitelor şi taxelor, ce se împart în: repercusiunea impozitelor ( trecerea impozitului de la contribuabil la stat) şi evaziunea fiscală.

Evaziunea fiscală a fost condamnată pretutindeni ăi din totdeauna. Chiar şi aşa acest fenomen nu a suferit modificări de-a lungul timpului care să ducă la eradicarea acestuia.

Evaziunea fiscală este un fenomen economico - social complex de mare importanţa cu care instituţiile statului se confruntă şi astăzi şi ale cărei urmări nedorite vor să le limiteze cât mai mult, dispariţia fiind chiar imposibilă.Instituţiile statului trebuie să se preocupe sistematic şi eficient de evitarea şi stoparea fenomenului evazionist.

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea, prin orice mijloace, total sau parţial, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor dări datorate bugetului de stat, bugetelor locale ,bugetului asigurărilor sociale sau de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoane fizice şi juridice, denumite contribuabili.

Din punct de vedere al modului în care se desfăşoară activitatea de evitare a legislaţiei fiscale, evaziunea fiscală se regaseşte sub două forme:

a. legală, adică „tolerată” de lege sau la adăpostul legii şi,

b. ilegală, ilicită sau frauduloasă (fraudă fiscală) ;

Delimitarea dintre cele două forme enumerate mai sus este necesară şi utilă, deoarece oferă posibilitatea estimării mărimii fenomenului si contribuie la sensibilizarea factorilor politici şi a celor administrativi în a găsi şi stabili căi adecvate de limitare şi stopare a fenomenului.

Evaziunea fiscală ilicită prezintă un caracter fraudulos; presupune ascunderea voită a obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau utilizarea altor metode de evitare cu privire la plata impozitelor şi taxelor datorate.

Evaziunea fiscală frauduloasă constă în eludarea deliberată a legislaţiei fiscale şi se sancţionează contravenţional sau penal, după cum este considerată fapta.

Evaziunea fiscală ilicită este frauduloasă atunci când contribuabilul trebuie în mod obligatoriu să ofere justificări în sprijinul declaraţiilor sale, când nu are argumente convingătoare, când încearca să înşele statul cu privire la veniturile nedeclerate sau ascunde ilegal materia impozabilă cu scopul de a nu plăti dările care i se cuvin.

Evaziunea fiscală legală presupune neluarea în considerare a unei părţi din materia impozabilă în calcularea impozitului în contextul cadrului legislativ. În cazurile în care modalitatea de impunere admite caracterul aproximativ al dimensionării materiei impozabile, este probabil ca o parte din materia impozabilă reală să rămână în afara impunerii (în cazul evaluărilor indirecte, pe bază de indicii exterioare sau criterii administrative, pe bază de norme medii etc.).