Modalități de Înfăptuire a Funcției Finanțelor de Reglare a Economiei și Efectele Lor

Capitolul 1. Concepte fundamentale privind funcţia de reglare

1.1 Definiţii

„Atributul finanţelor publice nu trebuie să fie numai acela de asigurare cu resurse financiare a necesităţilor statului, ci odată cu acest lucru un mijloc eficient de intervenţie a statului în economie”.

Pe baza doctrinei intervanţionist-statală s-a fundamentat teoretic funcţia finanţelor de reglare(stabilizare) a economiei, atunci s-a manifestat tot mai intens eşecul mecanismelor pieţei, iar statul a fost nevoit să se implice din ce in ce mai mult în activitatea economică şi în problemele sociale.

În perioada Primului Război Mondial statele beligerante au fost puse în situaţia de a concentra la dispozitia lor un mare volum de resurse şi de a le dirija pentru a face faţă efortului de război. O mare parte din aceste resurse trebuia procurată şi alocată în formă bănească, ceea ce a determinat amplificarea sferei de manifestare a finanţelor publice.

În contexul crizei economice mondiale din anii 1929-1933 a fost recunoscută prezenţa statului în economie ca fiind una indispensabilă în rezolvarea unor probleme economico-sociale cu impact profund în societate, ca urmare a unor disfuncţionalităţi majore ale mecanismelor economiei de piaţă, confruntată cu fenomene perturbatoare grave (criză, şomaj). Astfel, sfera de manifestare a finanţelor publice se extinde, statul angajându-se cu mijloacele de care dispune pentru a contracara fenomenele destabilizatoare ale vieţii economice(criză, şomaj) şi stimularea factorilor de dezvoltare a societăţii şi de creştere economică.

Caracterul obiectiv al existenţei finanţelor ca şi a altor categorii se remarcă prin funcţiile şi rolul ce revin acestora în viaţa economică şi socială, concretizată sintetic prin producerea, repartiţia, schimbul şi consumul produsului intern brut.

Pentru a putea vorbi despre funcţia finanţelor de reglare trebuie definite câteva concepte de bază.

Noţiunea de funcţie reprezintă capacitatea unei categorii economice de a mijloci, în mod obiectiv, înfăptuirea unor procese.

Ansamblul deciziilor referitoare la implicarea categoriei respective în înfăptuirea unor procese economice poartă numele de politică. Politica economică constituie ansamblul deciziilor adoptate de către autorităţile publice în vederea orientării activităţii economice într-un sens rezonabil pe teritoriul naţional. Principalele politici componente ale politicii economice sunt cea financiară şi monetară. Politica financiară reprezintă totalitatea metodelor şi mijloacelor concrete privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare, precum şi instumentele, institiţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale într-o etapă determinată. Faţă de politica monetară, care este eficientă doar în combaterea inflaţiei, politica financiară este mai eficientă în stimularea creşterii economice decat în stabilizarea preţurilor. De aceea, “conceptul de politică financiară este folosit în sensul de politica finanţelor publice, pentru a desemna fenomenele generate de interese publice şi prezenţa statului, care dau naştere unei sarcini publice având la bază factorul financiar”. În cadrul politicii financiare întâlnim politica bugetară şi politica fiscală, ambele reprezentând “ansamblul de instrumente la dispoziţia statului, prin care acesta implementează obiectivele de intervenţie în mediul economic şi social.” Atunci când vorbim despre funcţia finanţelor de reglare economiei problematica politicii bugetare este complemetară politicii fiscale. Politica bugetară este expresia alegerilor bugetare ale unui centru de decizie publică, referitoare la scopurile esenţiale economice şi sociale, care implică utilizarea cheltuielilor financiare publice şi a deficitului financiar public consolidate, pe când politica fiscală se referă la ultilizarea veniturilor fiscale ale statului ca instrumente de intervenţie a autorităţilor publice în economie şi în viaţa socială.

Mai departe, după alegerea politicilor putem vorbi despre funcţionarea unui mecanism, care este format din ansamblul metodelor, tehnicilor, instrumentelor, instituţiilor implicate în înfăptuirea acelor procese economice. Mecanismul financiar, parte integrantă a mecanismului economic, este constituit din totalitatea structurilor, formelor, metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare, prin intermediul cărora se constituie, administrează şi utilizează fonduri băneşti publice ale statului necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, direcţionate în special pentru o dezvoltare economică durabilă şi pe această bază a asigurării unui standard de viaţă corespunzător. Altfel spus, el exprimă modul de organizare şi conducere a fluxurilor financiare prin care se realizează constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor financiare publice în societate.