Modul de Impozitare a Veniturilor Persoanelor Juridice și Impactul Acestora

Cap.1. Aspecte generale privind impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Impozitarea veniturilor obţinute din desfăşurarea unei activităţi economice se poate realiza in maniere diferite, in funcţie de modul de organizare al acesteia, şi anume:

• impozitul pe profit (persoane juridice: societăţi comerciale, regii autonome);

• impozitul pe veniturile microîntreprinderilor (etapa tranzitorie pentru impozitarea societăţilor mici, numite microîntreprinderi);

• respectiv impozitul pe veniturile din activităţi independente comerciale sau profesii libere (activităţi desfăşurate in baza unei autorizaţii, fară a se obţine personalitate juridică).

Impozitul pe profit ramâne însă modalitatea principală de impozitare a veniturilor societăţii şi un impozit direct important, cu rol esenţial în constituirea resurselor financiare publice.

Reglementarea in decursul anilor a impozitului pe profit a cunoscut numeroase etape si modificări, privind baza de impozitare, cotele precum si alte elemente. In acest sens prezintă interes modalitatea în care impozitul pe profit a fost utilzat ca parghie fiscala; utilizarea unei cote reduse de impozit pentru veniturile obţinute din export, facilitate la care s-a renunţat în prezent; reducerea de impozit pentru profitul reinvestit, de asemenea de domeniul trecutului; posibilitatea amortizării accelerate sau degresive, recunoscute fiscal drept cheltuieli deductibile sau deducerea unor cheltuieli cu amortizarea de 20% din valoarea mijlocului fix, facilitate la care, la fel s-a renunţat incepând cu data de 1 mai 2005. Astfel contribuabilii care au beneficiat de această facilitate trebuie să păstreze mijloacele fixe in întreprindere pentru cel putin jumatate din durata lor normală de utilizare.

1.1 Caracterizarea impozitelor pe venitul persoanelor juridice ca impozit direct

Impozitul pe profit este un impozit direct si real. Pentru a întelege mai bine acestă afirmaţie vom da câteva definiţii:

Impozitul este o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau avera persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia statului în vedera acoperirii cheltuililor publice.

Impozitul se poate clasifica după funcţie şi formă în:

• impozite directe, ce se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice în funcţie de veniturile şi averea sa;

• impozite indirecte, ce vizeză cheltuilile, se percep cu prilejul vânzării-cumpărării de bunuri şi al prestatorilor de servicii;

Impozitele directe sunt de două feluri:

• reale

• personale

În cazul impozitului real la impunere nu se tine cont de situaţia personală a contribuabilului, nu se ia în considerare produsul net real al obiectului impozabil, ci produsul brut.

Impozitele directe reale se caracterizează prin aceea că aici obiectul impunerii se defineşte in mod cantitativ. Din categoria acestor impozite fac parte impozitele pe clădiri, pe pământ etc. Astfel de impozite se stabilesc pe baza unor indici exteriori si de aceea, de multe ori, sarcina suportată de plătitor nu este echitabilă, neţinandu-se seama de capacitatea plătitorului de a realiza venit si de a plăti impozite. Din aceste motive s-a trecut treptat tot mai mult la impozitele personale.

Impozitele personale se definesc prin aceea că, la aşezarea lor se tine seama si de situatia personala a plătitorului (conteaza nu doar veniturile şi averea dar si obligaţiile personale etc). Cel mai bun exemplu de impozit personal este impozitul pe venitul global.