Modul de organizare și funcționare al FMI

1. Introducere

Fondul Monetar International., instituţie specializată a O.N.U., supraveghează buna funcţionare a sistemului monetar internaţional, aceasta fiind principala funcţie a fondului, din care derivă alte câteva funcţii: supravegherea politicii monetare şi a ratei de schimb din ţările membre, elaborarea de recomandări privind politica financiară pentru membri şi acordarea de credite pentru ţările cu dificultăţi în balanţa de plăţi, F.M.I. funcţionând ca un organism permanent de consultanţă, în care membrii cooperează şi participă activ în sfera monetară internaţionala. Alături de O.N.U. şi G.A.T.T., este una dintre cele mai mari construcţii instituţionale concepute de Statele Unite şi într-o măsură mai mică de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfârşitul celui de al doilea război mondial.

Scopul său este clar: împiedicarea revenirii catastrofelor din anii ’30 (scăderea bruscă a activităţii economice, închiderea frontierelor, manipulările monetare, venirea la putere a regimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinând, cu ajutorul statelor, respectul fată de disciplinele precise cu o cooperare internaţională puternică, în scopul de a le ajuta pe cele care se află în dificultate. Acest rol de manager al unui sistem monetar internaţional ordonat, previzibil şi stabil, cu graniţe deschise şi care să ofere cadrul necesar unei creşteri echilibrate în comerţul mondial şi în economiile ţărilor membre este cel mai important rol deţinut de Fond.

Activitatea oficială a F.M.I. a început la 1 martie 1947 şi primul său exerciţiu financiar s-a încheiat la 30 iunie 1947. Statele membre îi plătesc F.M.I. în funcţie de anvergura lor economică o sumă totală în aur, devize şi monedă naţională. Aceste vărsăminte le fixează cota-parte ce determină numărul de voturi în deliberările Fondului, ca şi importanţa tragerilor la care pot participa în cadrul instituţiei. Accesul la aceste trageri atrage măsuri de supraveghere şi control din partea F.M.I.

F.M.I. este condus în mod oficial de Consiliul Guvernatorilor. Guvernatorii decid asupra problemelor importante, cum ar fi creşterea capitalului Fondului, aderarea de noi membrii sau acordarea drepturilor speciale de tragere.

Deciziile politice curente sunt luate de către Consiliul Executiv, căruia guvernatorii îi deleagă aplicarea politicii F.M.I.

2. Conducerea F.M.I.

Conducerea F.M.I. este asigurată de Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Executiv (Administrativ), Directorul General şi comitetele consultative.

Consiliul Guvernatorilor

Este organul suprem de conducere a F.M.I., fiecare ţară membră este reprezentată de un guvernator (de regulă Ministrul de finanţe sau Guvernatorul băncii centrale) şi un supleant, numiţi pe o perioadă de 5 ani. Consiliul se reuneşte cel puţin o dată pe an şi are următoarele atribuţii:

• primirea de noi membri;

• retragerea calităţii de membru;

• modificarea statutului;

• revizuirea cotelor de participare;

• încheierea de aranjamente valutare cu alte instituţii.

Fiecare guvernator dispune de un număr de voturi proporţional cu cota de participare a ţării pe care o reprezintă la capitalul social. Supleantul nu are drept de vot în prezenţa guvernatorului. Deciziile se iau cu majoritate de voturi

De regulă, în luna septembrie a fiecărui an, Consiliul guvernatorilor se întruneşte într-o sesiune ordinară, în cadrul căreia se examinează activitatea Fondului în cursul anului financiar încheiat şi se stabilesc liniile directoare ale activităţii viitoare.

Consiliul executiv(de administrație)

Este format din 24 de directori executivi cu sediul în permanenţă la Washington, din care 5 sunt numiţi (al SUA, Germania, Japonia, Franţa şi Marea Britanie) şi restul de 19 sunt aleşi de restul ţărilor membre. Directorii sunt aleşi pe o perioadă de 2 ani şi fiecare dispune de un număr de voturi egal cu suma voturilor atribuite ţării pe care o reprezintă, deciziile fiind luate cu majoritate calificată.

Atribuţiile administratorilor sunt următoarele:

• examinarea şi aprobarea acordării creditelor;

• supravegherea modului de utilizare a creditelor;

• supravegherea politicilor care vizează cursul valutar în statele membre;

• conceperea mecanismelor de creditare şi elaborare a programelor de acţiune ale fondului;

• urmărirea evoluţiei pieţei internaţionale de capital;

• elaborarea de studii privind impactul politicilor promovate F.M.I. în statele membre.

Directorul general

Directorul general este numit de Consiliul executiv pe o perioadă de 5 ani. El prezidează întâlnirile Consiliului executiv, nu votează decât în situaţia în care există egalitate de voturi şi poate participa şi la şedinţele Consiliului guvernatorilor, dar fără drept de vot. Directorul General este întotdeauna european, în timp ce preşedintele Băncii Mondiale este american. Directorul general este asistat de trei directori generali adjuncţi.