Monedă - credit

Capitolul 1

Creditul – notiuni generale

1.1. Definirea creditului

Termenul de credit îsi are etimologia în latinescul creditum, participiul trecut al verbului credere semnificând încrederea celui care da unei persoane anumite bunuri, lucrari sau servicii, ca va primi în schimb valori corespunzatoare.

În limba româna, notiunea de credit a patruns în secolul al XVIII- lea. Putem afirma ca aparitia creditului a depins de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, când vânzatorul oferea cumparatorului valori de întrebuintare în schimbul unei promisiuni ca va primi în curând o valoare.

De asemenea, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici în care moneda lichida nu poate face fata.

Creditul reprezinta suma de bani pe care o banca o acorda unei persoane fizice sau juridice pe o anumita perioada de timp, pîna la o anumita data numita scadenta si pentru care primeste o dobânda.

Raportul de credit priveste doua parti: o parte care acorda creditul, numita creditor si o parte care îl primeste, numita debitor.

Operatiunile de credit pot interveni într-o gama ampla de relatii între indivizi sub forma unor acorduri personale, simple, pâna la tranzactii formalizate ce se efectuaza pe pietele monetare sau financiare foarte dezvoltate si formulate în cadrul unor contracte complexe.

Unii economisti considera ca încrederea este principalul continut al creditului si de aceea îl definesc ca fiind o categorie subiectiva, psihologica. Creditul mai este definit si ca o forma particulara a schimbului; operatiunile de credit reprezentand de fapt operatiuni de schimb caracterizate prin existenta unui interval de timp care separa efectuarea prestatiei de efectuarea contraprestatiei.

1.2. Trasaturile si functiile creditului

În literatura de specialitate româna si straina, definitia creditului si acceptiunile sale sunt foarte diferite, însa toate au o esenta comuna data de trasaturile lor caracteristice:

- Subiectii relatiei de credit

- Promisiunea de rambursare

- Rambursabilitatea

- Dobânda

- Acordarea creditului

- Consemnarea si transferabilitatea

1. Subiectii relatiei de credit sunt creditorul, respectiv persoana fizica sau juridica ce avanseaza împrumutul conditionat si pentru un interval de timp si debitorul, tot o persoana fizica sau juridica care, în schimbul dreptului de folosinta asupra obiectului împrumutului, se obliga sa restituie la scadenta suma avansata împreuna cu dobânda.

2. Promisiunea de rambursare este elementul esential al relatiei de credit si presupune riscuri care necesita angajarea unor garantii.În raportul de credit, riscurile probabile sunt: riscul de rambursare si riscul de imobilizare.

Riscul de rambursare reprezinta probabilitatea întarzierii platii sau incapacitatii de plata datorata conjuncturii, dificultatilor sectoriale sau deficientelor împrumutatului.

Riscul de imobilizare survine de la banca sau de la detinatorul de depozite, care nu sunt în masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate.

3. Rambursabilitatea – prin natura sa, creditul este o finantare cu caracter temporar, rambursarea lui dupa o anumita perioada fiind obligatorie. Termenele de rambursare sunt foarte variate si, în functie de acestea, creditele se pot clasifica în:

- Credite pe termen foarte scurt- pâna la 24 ore

- Credite pe termen scurt- pâna la 1 an

- Credite pe termen mediu- pâna la 5-7 ani

- Credite pe termen lung- pâna la 50 ani, pentru locuinte

Pentru creditele pe termen scurt, caracteristica este rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mediu si lung implica o rambursare esalonata.