Monedă Electronică

1. Introducere

Utilizarea numerarului în zilele noastre ar putea suferi schimbări radicale în viitorul apropiat. Spre exemplu, băncile, care încearcă mereu să-şi reducă costurile operaţionale, au dezvoltat conceptul de monedă electronică. Aceasta este destinată micilor tranzacţii zilnice, reducând astfel utilizarea monedelor şi a bancnotelor de valoare mică.

Comisia Europeana a lansat o propunere de revizuire a condiţiilor de emitere a banilor electronici ( e-money) în cadrul Uniunii Europene, în concordanţǎ cu noutǎţile tehnologice în domeniu, pentru dezvoltarea industriei de profil. Al cǎrei potential ar putea ajunge la 10 miliarde euro în 2010.

CE a propus realizarea unui cadru legal coerent şi modern pentru emiterea de bani electronici, având ca scop promovarea emergenţei unei pieţe unice pentru servicii electronice de platǎ, prin emiterea unei definiţii neutre şi mai simple a conceptului de „bani electronici:, prin impunerea unui regim prudenţial nou şi prin clarificarea aplicǎrii regulilor privind rǎscumpǎrarea.

Directiva privind banii electronici (200/46/EC), urmǎreşte facilitarea accesului instituţiilor noncreditoare ( non- credit) la afacerile cu bani electronici, iar industria banilor electronici nu şi-a atins potenţialul urmǎrit de adoptarea directivei, în principal datoritǎ faptului cǎ în statele membre ale UE existǎ puţine instituţii acreditate pentru emiterea de bani electronici, iar volumul mic de bani electronici emis demonstreazǎ cǎ acesta nu reprezintǎ încǎ o alternativǎ credibilǎ la banii cash.

Ca o concluzie, banii electronici pot fi consideraţi ca un substitut electronic al monedelor şi bancnotelor, care se stocheazǎ pe un dispozitiv electronic, cum ar fi un card electronic sau o memorie de calculator şi care sunt destinaţi, în geneal, scopului de a efectua plǎţi electronicie cu valori limitate.

2. Tipuri de monedǎ electronicǎ

Moneda electronic se referǎ la banii depozitaţi prin mijloace electronice în vederea efectuǎrii unor plǎţi via terminal POS, transferuri directe, sau prin reţeaua calculatoarelor, aşa cum este Internetul.

Bǎncile pot participa în circuitul monedei electronice în calitate de emitenţi, dar pot îndeplini şi alte funcţii cum ar fi: distribuirea monedei electronice emise de alte entitǎţi, procesarea şi deconectarea tranzacţiilor efectuate cu ajutorul monedei electronice, precum şi înregistrarea în contabilitate a tranzacţiilor respective.

Moneda electronicǎ îmbracǎ mai multe forme :

- “Debit cards” – prin utilizarea acestora, consumatorul este împuternicit sǎ cumpere mǎrfuri prin efectuarea unui transfer electronic al fondurilor direct din conturile lor personale de la bancǎ în conturile comerciantului.

- “Stored –Value Card” – sunt carduri care se aseamanǎ cu cardurile de debit şi de credit, dar se disting prin faptul cǎ ele conţin o sumǎ fixǎ de “digital cash”

- “Electronic cash” ( numerar electronic) – reprezintǎ un exemplu din lumea realǎ a sistemelor electronice de plǎţi care folosesc poşta electronicǎ sau Web-ul. “Numerarul electronic” se utilizeazǎ pe Internet pentru cumpǎrarea de bunuri şi servicii.

- “Electronic Checks” (“cecuri electronice) – acestea permit utilizatorilor Internet-ului sǎ-şi achite facturile prin Internet fǎrǎ sǎ mai transmitǎ fila de cec. Utilizatorul calculatorului scrie valoarea echivalentǎ a cecului, dupǎ care transmite cecul electronic celeilalte pǎrţi care la rândul ei îl transmite bǎncii sale.

Moneda electronică identificabilă conţine informaţii despre persoana care a retras iniţial banii din bancă. La fel ca şi în cazul cărţilor de credit, moneda electronică identificabilă permite urmărirea traseului acesteia în fluxul economic.