Moneda Euro

Moneda EURO

1.1 Notiuni introductive

Euro (ISO EUR, cu simbolul €) este moneda oficiala a 16 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Monedele Euro (si bancnotele euro) au intrat în circulatie pe 1 ianuarie 2002, dar anul emiterii lor poate sa mearga înapoi pâna în anul 1999, când moneda a fost lansata oficial.

Toate monedele au pe fata valoarea monedei, printr-un desen realizat de designerul belgian Luc Luycx. Desenul monedelor de 1, 2 si 5 centi ilustreaza pozitionarea Europei pe glob în raport cu Africa si Asia. Monedele de 10, 20 si 50 centi, precum si cele de 1 si 2 euro prezinta fie Uniunea Europeana înainte de extinderea sa de la 1 mai 2004, fie, începând cu data de 1 ianuarie 2007, o harta a Europei. Toate monedele contin 12 stele în designul lor.

Fiecare tara participanta la Euro are propriul sau design pe fata nationala a monedei, care variaza de la prezentarea efigiei monarhului pe toate monedele (ex. Belgia) pâna la un desen diferit pentru fiecare moneda (ex. Italia). Totusi, cele 12 stele sunt prezente într-un fel sau altul si pe aceasta fata.

Desi nu sunt state membre ale UE, Monaco, San Marino si Vatican au de asemenea monede euro ce contin o fata nationala, dar acestea nu sunt destinate circulatiei, ci mai degraba colectionarilor de monede. Existenta unor monede cu efigia unui lider religios (Vatican) a cauzat unele controverse în anumite tari precum Franta.

Simbolul monedei europene, €, provine de la initiala continentului european, iar cele 2 bare paralele reprezinta stabilitate si siguranta.

De asemenea, fiecare stat are dreptul sa emita anual o moneda de 2 euro, cu scop comemorativ, dar cu putere circulatorie obisnuita.

Se mai poate emite anual si câte o moneda comemorativa suplimentara, daca este emisa de toate statele, cu ocazia unui eveniment international.

În afara monedelor de circulatie, au fost emise, pentru scopuri numismatice, monede cu valoarea nominala de 1/4 euro, 5 euro, 8 euro, 10 euro, 12 euro, 20 de euro, 25 de euro, 50 de euro, 100 de euro si 200 de euro, în special din metale nobile.

1.2 Statele participante

Statele participante, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia si Spania. Euro mai este folosit cu acordul comunitatii în Monaco, San Marino si Vatican, iar trei alte state — Andorra, Kosovo (nerecunoscut de România si Republica Moldova) si Muntenegru — utilizeaza moneda europeana fara sa aiba acordul UE. Estimarile arata ca euro este folosit zilnic de aproximativ 327 de milioane de europeni.

Muntenegru si Kosovo, care au folosit marca germana drept moneda a lor, au adoptat de asemenea euro, desi, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat în nicio întelegere legala în mod explicit cu UE care sa le permita acest lucru.

Alte locuri în care se foloseste moneda euro sunt Teritoriile Franceze de peste mari: Guiana Franceza, Réunion, Sfântul Pierre si Miquelon, Guadeloupe, Martinica, Sfântul Bartolomeu, Sfântul Martin, Mayotte, si nelocuitele insule Clipperton si Teritoriile Australe si Antarctice Franceze; Regiunile autonome portugheze Azore si Madeira si Insulele Canare.

Tarile care au avut moneda nationala fixa în raport cu marca germana, ex. Bulgaria si Estonia, si-au fixat si ele ratele de schimb în raport cu euro.

1.3 Numele

Numele euro a fost adoptat oficial pe 16 decembrie 1995, iar moneda însasi a intrat pe pietele internationale pe 1 ianuarie 1999, înlocuind asa-numita unitate monetara europeana (ECU), iar apoi, pe 1 ianuarie 2002 a fost introdusa în circulatie, înlocuind în cele din urma monedele nationale din Zona euro.

Un euro este divizat în 100 de centi, numiti si centime în tarile vorbitoare de limbi romanice sau leptó în Grecia.

Documentele oficiale ale UE utilizeaza termenii euro si cent atât la singular cât si la plural, în functie de variatiile ocazionale ale limbilor statelor membre ale uniunii: de exemplu pluralul italian al euro este euri, în timp ce cuvântul grecesc pentru centima este lepto.

Toate monedele au o fata comuna (1, 2 si 5 eurocenti : Europa în lume ; 10, 20 si 50 eurocenti : Europa ca alianta de State ; 1 si 2 euro : Europa fara frontiere) si o fata specifica tarii de catre care este emisa moneda (chiar si pentru Monaco, San Marino si Vatican care si-au realizat propriile monede). Toate bancnotele sunt realizate dupa o macheta comuna pentru toata zona euro. Evident, toate monedele sunt utilizabile în toate tarile membre, de exemplu o moneda cu portretul lui Juan Carlos are valoare circulatorie nu doar în Spania ci si în Finlanda, în Irlanda etc.

Data finala de valabilitate a monedelor nationale variaza de la un stat la altul. Prima moneda care a disparut a fost Deutsche Mark (marca germana), pe 31 decembrie 2001 într-un minut, ultimele monede disparând pe 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit sa-si înceteze valoarea legala în statele respective. Totusi bancile centrale ale statelor din zona euro vor continua sa accepte bancnotele si monedele vechilor devize (de exemplu pâna în 2012 în Franta pentru bancnote).

2.1 Moneda unica- EURO si implicatiile ei asupra economiei mondiale

Moneda unica EURO este una dintre cele mai mari realizari ale UE, stabilita de Tratatul de la Maastricht (1992) prin crearea U.E.M (Uniunea Economica si Monetara).

In expresia sa cea mai sintetica, UEM se reduce la infiintarea si utilizarea de catre membrii sai a unei monede unice, care sa inlocuiasca monedele nationale. In practica, atingerea acestui obiectiv final trebuie sustinuta de un ansamblu mai vast de masuri. Luate impreuna, acestea dau contur unei adevarate “constructii monetare europene”:

• promovarea unei politici monetare unice, prin intermediul unei singure autoritati monetare, dotate cu un grad substantial de independenta;

• urmarirea, de catre tarile participante, a unor linii directoare commune de politica economica pe baza recomandarilor Consiliului UE;

• gestionarea, in fiecare tara membra, a finantelor publice de o maniera compatibila cu asigurarea stabilitatii macroeconomice.

Uniunea Economica si Monetara (UEM) presupune libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor in interiorul Uniunii Europene, implica paritati fixe si irevocabile intre monedele nationale apartinand statelor membre, si, in final, o moneda unica: EURO.

Potrivit expertilor comunitari, pentru a ajunge la un asemenea nivel, un anumit numar de conditii vor trebui indeplinite: politici economice compatibile intre tarile CCE; un grad inalt de coerenta, mai ales in ceea ce priveste politicile bugetare nationale si, indispensabil, o politica monetara unica.