Monetarismul Keynesian

Introducere

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (n. 5 iunie 1883, Cambridge; d. 21 aprilie 1946) a fost economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major atât asupra teoriei politice şi economice moderne, cât şi asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale intervenţioniste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale şi monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice şi boom-urilor economice. Este considerat de mulţi economişti unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toţi morţi” este încă citată.

1.1 JOHN MAYNARD KEYNES – PROMOTOR AL KEYNESISMULUI

Opera economica a lui Keynes este vasta si diversa. Ea reflecta doua etape din gandirea sa economica :

- in prima etapa, Keynes evolueaza, in esenta, pe linia traditionala, neoclasica. Prima sa lucrare publicata in aceasta perioada s-a intitulat “Circulatia monetara si finantele in India” (1913), iar in anul 1919 publica lucrarea “Consecintele economice ale pacii”

- cea de-a doua etapa este marcata de lucrarea economica fundamentala a lui J.M. Keynes intitulata « Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor » publicata in anul 1936 si avand un succes imediat si rasunator, fiind acceptata si apreciata de majoritatea economistilor si politicienilor.

Legile psihologice

J.M. Keynes se detaseaza de economistii liberali clasici prin faptul ca neaga existenta legilor naturale sau obiective care guverneaza economia moderna si contemporana.

Totodata el se desparte atat de clasici, cat si de neoclasici prin faptul ca respinge ideea autoechilibrarii spontane a economiei de piata. Keynes se apropie de neoclasici prin faptul ca in explicarea mecanismului de functionare a acestei economii, porneste de la sfera consumului si inclinatiile psihologice ale oamenilor. El vorbeste despre trei legi psihologice de care depinde comportamentul economic al oamenilor si care explica dezechilibrele din economie :

- legea inclinatiei spre consum

- legea inclinatiei spre investitii

- legea inclinatiei spre lichiditate

Definind legea psihologica fundamentala sau inclinatia spre consum, Keynes scrie ca “psihologia colectivitatii este de asa natura, incat atunci cand se mareste venitul real global, consumul global creste, dar nu cu aceeasi marime ca venitul”

Matematic, aceasta lege este exprimata printr-o fractie pozitiva, dar subunitara ( <1) care indica inclinatia marginala spre consum (c), dar ea poate fi exprimata si ca inclinatie medie spre consum ( <1) calculata pe cativa ani.

Reversul acestei legi psihologice fundamentale este inclinatia oamenilor spre economii in sensul ca partea din venit care nu este consumata

1.2. CONCEPŢIA KEYNESIANĂ

Keynesismul, sau dirijismul economic promovat de Keynes, a reprezentat o ruptura fata de liberalismul economic clasic. Aparitia keynesismului a fost determinata atât de conditiile social-istorice de dupa primul razboi mondial, cât si de noile probleme aparute în fata stiintei economice. Pacii din 1918 i-a urmat o perioada de refacere a potentialului economic devastat de razboiul mondial si totodata extinderea relatiilor economice internationale, dar curând s-a ajuns la ampla criza economica din perioada 1929-1933, însotita de somaj, inflatie si conflicte sociale, aratând lacunele doctrinelor liberalismului clasic si neoclasic. Practica infirma o buna parte a acestor doctrine în special dogma liberalismului economic, potrivit careia economia de piata se autoregleaza prin jocul liber al cererii si ofertei.