Monografie asupra Sistemului Bancar din Grecia

1. Sistemul bancar din Grecia

1.1. Istoric

Operaţiunile bancare au apãrut şi s-au dezvoltat din cele mai vechi timpuri, existã numeroase evocãri care atestã existenţa acestora în Grecia încã din antichitate.

Primele monede au apãrut în secolul VII i.Hr în Lidia, pe timpul regelui lidian Ardys . Aceste prime monede erau compuse dintr-un aliaj natural de aur şi argint extras din fluvial Pactole ce trecea prin Sardes, capitala Lidiei. Aveau forma globularã, pe o parte aveau însemnul unui triunghi sau pãtrat, iar pe revers un cap de leu, în stil asirian.

În mai puţin de un secol folosirea pieselor monetare se va rãspândi în toatã lumea greacã, fiecare cetate greceascã începe sã batã propria sa monedã pe care figura emblema oraşului. Dupã apariţia acestor monede şi dezvoltarea comerţului mediteranean, în Grecia s-au amplificat operaţiunile bancare precum schimbul de monede.

În secolul VI i.Hr, în Grecia, odatã cu proliferarea diferitelor monede metalice în circulaţie, bãtute în diferite cetãţi, va apãrea o nouã meserie: cei care schimbã, probeazã monede sau trapeziştii, bancherii veritabili în sensul modern al termenului. Aceştia şi-au primit numele de la tabla mobilã, trapez în greaca veche, pe care îşi exercitau meseria. Trapeziştii sunt prezenţi ca şi specialişti în cunoaşterea valorii respective a diferitelor piese şi în verificarea calitãţii aliajului lor. Ei efectuau împrumuturi, schimb, depuneri şi ulterior, graţie încrederii pe care o inspirã meseria lor, aceşti trapezişti se vor fixa şi-şi vor deschide prãvãlii în care clienţii vor deprinde obiceiul de a depune sume în vederea realizãrii mai multor plãţi nedeterminate sau pentru unele retrageri successive. Apariţia contului curent de depozit are la bazã posibilitatea de a efectua plãţi printr-un simplu înscris atunci când creditorul şi debitorul au fiecare un cont deschis la acelaşi trapezist.

Grecii au înţeles cã este incomod şi periculos sã cãlãtoreascã cu mulţi bani şi au inventat “scrisoarea de schimb” ca instrument de platã şi antic precursor al cecului bancar de astãzi.

De asemenea Grecia se remarcã şi prin faptul cã aici s-au înfiinţat şi primele bãnci publice, în Lampsaque, Abdere şi Sinope, care efectuau ca principale operaţiuni încasarea impozitelor şi plata cheltuielilor cu caracter public.

Banca din Delos folosea titlurile de credit, iar plãţile erau fãcute prin virament între conturile clienţilor prin dispoziţii de platã, se dezvoltã astfel activitatea bancarã în oraşele-stat, existând circa 53 de oraşe-stat în care funcţionau bãnci.

În ceea ce priveşte reglementãrile activitãţii bancare din acea perioadã, Legea lui Solon era cea care reglementa nivelul dobânzilor. Aceasta interzicea şi dreptul creditorilor de a transforma în sclavi pe cei care deveneau insolvabili sau pe un membru al familiei acestora, iar celor care îşi pierduserã pãmânturile datoritã insolvabilitãţii li s-au restituit proprietãţile.

Grecia se remarcã şi prin faptul cã aici s-au utilizat tehnici bancare precum sistemul rezervelor fracţionare, ce presupunea acordarea de credite pe baza depozitelor atrase, cu o acoperire de casã sub 100%. Datoritã utilizãrii acestei tehnici au avut loc multiple falimente bancare .

Banca din Efes, în urma revoltei împotriva regelui Mitriades, dã faliment şi obţine un moratoriu de 10 ani pentru a înapoia depozitele titularilor de drept.

Sistemul bancar grecesc s-a dezvoltat puternic începand cu secolul al XIX-lea, în 1841 fiind înfiinţatã Banca Naţionalã a Greciei, ce a devenit în timp o prezenţã dinamicã atât pe piaţa localã cât şi pe cea internaţionalã.

Liga Naţiunilor a înaintat propunerea de înfiinţare a unei bãnci centrale în Grecia pentru a susţine eforturile guvernului grec de a depãşi serioasele probleme economice şi bugetare. Banca Naţionalã a Greciei a îndeplinit şi funcţia de emisiune monetarã pânã la înfiinţarea unei noi bãnci centrale, denumitã Banca Greciei.

Banca Greciei a fost înfiinţatã în 1927, dar şi-a început operaţiunile pe 14 mai 1928. În prezent aceasta este membrã a Sistemului European al Bãncilor Centrale şi din 1994 nu mai finanţeazã sectorul public.

Din 1883 şi pânã în 2001 moneda naţionalã a acestei ţãri a fost drahma, pânã când Grecia s-a alãturat ţãrilor din zona euro. În consecinţã, pe 1 ianuarie 2001, drahma a fost înlocuitã cu euro, dar monedele euro care circulã pe teritoriul acestei ţãri au o parte europeanã comunã şi o parte naţionalã pe care sunt reprezentate teme din istoria Greciei.

1.2. Tipuri de instituţii

Principalele elemente ale sistemului bancar din Grecia sunt aproximativ aceleaşi cu elementele celorlate ţãri europene: un sistem de bănci comerciale, care acceptă depozite, acordă împrumuturi afacerilor şi tratate în valută străină; instituţii financiare specializate deţinute de guvern, care au finanţat diverse sectoare ale economiei naţionale şi Banca Centralã a Greciei ca un instrument de implementare a politicii monetare.