Necesitatea apariției Uniunii Europene - context intern și internațional

Ideea de “Europa” a existat de secole, dar efortuile semnificative de promovare în mod deliberat a unitatii europene au fost initiate cu mai putin de saizeci de ani in urma.

Uniunea Europeana a luat nastere pe ruinele celui de al doilea razboi mondial.Înainte de razboi, Europa dominase sistemele globale comerciale, bancare si financiare, imperiile sale se extinsesera de-a lungul întregii lumi, iar superioritatea sa militara fusese de necontestat.Dar europenii au purtat adesea razboaie între ei, iar aceste conflicte au subminat prosperitatea pe care cooperarea ar fi putut-o instaura. Pacifistii au sperat ca primul razboi mondial din 1914-1918 sa demonstreze europenilor inutilitatea si brutalitatea conflictului armat, dar a fost nevoie de inca o conflagratie pentru a-I convinge, în cele din urma, ca era necesar sa ia serios în consideratie relatia dintre ei, daca voiau sa obtina o pace trainica.

Dupa primul razboi mondial, în 1923, s-a constituit o “Miscare pan europeana”, care milita pentru crearea unei confederatii europene pe fondul reconcilierii franco-germane în scopul apararii de doua pericole:unul politic la Est (Rusia Sovietica) si unul economic la Vest (Statele Unite ale Americii).In prezent, miscarea se constituie într-o alternativa confederala la unificarea pe baze federaliste a Comunitatii Europene.

Prezentarea primei initiative oficiale în directia constituirii unei uniuni europene a avut loc în 1929, când omul politic francez Aristide Briand (ministru de externe al Frantei) a propus Adunarii Societatilor Natiunilor elaborarea unui proiect de creare a Statelor Unite ale Europei.Scopul urmarit consta in mentinerea pacii si prosperitatii prin stabilirea unei legaturi federale între popoarele europene.

Pe un plan restrâns, se face si primul pas concret spre integrare economica în Europa Occidentala, între Luxemburg si Belgia, prin Conventia de instituire a Uniunii Economice Belgiano–Luxemburgheze (UEBL), încheiata la 25 iulie 1921.Îi urmeaza Conventia de la Onchy din 1923, prin care UEBL si Olanda îsi propuneau eliminarea restrictiilor comerciale reciproce. Desi neratificate, aceste conventii vor conduce la semnarea în 1944 între cele trei tari a unei Conventii vamale si în 1958 la încheierea tratatului de constituire a Benelux, ca o uniune economica cu un nivel ridicat de integrare.

Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial punea însa statele europene in fata unei situatii absolut noi, deosebit de dificile.Distrugerile razboiului erau imense: pierderi economice, dislocarea profunda a întregului aparat productiv, divizarea continentului prin crearea de blocuri politico-militare si declansarea razboiului rece. Metropola a geniului uman, centru economic al lumii pâna la al doilea razboi mondial, Europa vedea pierdut rolul sau de centru de putere mondiala. Cele doua conflagratii si tensiunile provocate de factori economici si politici impuneau cautarea unor solutii viabile pentru a face fata noii conjucturi internationale.Truman era convins ca, pentru a împiedica Europa sa cada sub influenta ideologiei comuniste, aceasta avea nevoie de un ajutor economic si financiar prompt.Secretarul de stat cu afaceri economice William Clayton, în urma unei calatorii prin Europa, întocmeste un raport secret privind distrugerile razboiului. Concluzia era ca ,desi remediul tinea de Europa însasi, ajutorul de plecare trebuia furnizat de S.U.A. Sprijinul american a fost grabit însa de decizia Marii Britanii, luata în februarie, de a suspenda sprijinul militar acordat Greciei si Turciei, ajutor la care se angajase dupa razboi pentru a întari linia de rezistenta in fata presiunilor sovietice. La propunerea lui Truman de a sprijini financiar si militar Grecia si Turcia în eforturile de “a rezista intentiilor de a fi supuse prin mijloace armate sau presiuni externe”, George Marshall ( secretar de stat) raspunde cu initierea unui plan de ajutor al Europei. Jean Monnet apreciaza planul ca fiind momentul aparitiei unui nou tip de relatii internationale:”