Obligațiunile și împrumutul obligatar

1. Împrumutul obligatar

1.1 Conceptul de împrumut obligatar

Creditul obligatar reprezintă o grupă a operațiilor de credit cu existență seculară care se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituțiile statale sau întreprinderi economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, în această calitate, pe de o parte, și creditorii, subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea obținerii unui venit sigur sub formă principală de dobânzi.

Împrumutul obligatar este un fel de finanțare pe termen lung prin îndatorare, sub formă directă.

Apelul la econimiile publice sau împrumutul obligatar este un contract de credit încheiat între o masă de creditori și un sigur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe termen lung și într-un cuantum ridicat, necesare asigurării creșterii economice și respectării unor obligații de plăți asumate. Împrumutul obligatar este accesibil marilor societăți comerciale pe acțiuni sau statului.

Împrumutul obligatar privat

Pentru a emite un împrumut obligatar, societățile pe acțiuni tebuie să aibă cel puțin doi ani de existență și două bilanțuri legal aprobate de organele fiscale, să ofere garanții obligatarilor, fie direct, prin patrimoniul popriu, fie indirect, prin mijlocirea unor terți precum bănci etc. Decizia de emisiune de obligațiuni revine consiliului de administrație al societății pe acțiuni sau adunării generale a acționarilor cu o majoritate de cel puțin două treimi.

Este cunoscut faptul că pentru întreprinderi, de multe ori, capitalul popriu este nesatisfăcător, iar creșterea acestuia prezintă greutăți, atât sub aspectul condițiilor juridice, cât mai ales ca urmare a reticenței subscriitorilor determinată de existența riscurilui de pierdere și chiar a ricului de pierdere a controlului pentru conducătorii întreprinderii sau pentru acționarii majoritari.

Pe de altă parte, finanțarea întreprinderilor prin apelul la creditele bancare se dovedește adesea dificil de realizat ca urmare a costului ridicat și a condițiilor restrictive ale contractului de credit, cerută de bănci.

Acești factori fac ca întreprinderile să recurgă la împrumuturi obligatare care prezintă avantajul esențial ca remunerație (cupoanele) se deduce din profitul impozabil, făcându-l mai accesibil.

Împrumuturile obligatare se pot emite fie individual, de către societăți comerciale puternice, fie grupat. Aceasta a două variantă poate avea loc prin asocierea mai multor agenți economici care să garanteze solidar împrumutul sau prin intermediul unor instituții sau organisme de plasament colectiv, constituite ca societăți anonime, care repartizeză fondurile recepționate sub formă de credite întreprinderilor aderente cu nevoi de finanțare.

Împrumutul obligatar grupat prezintă avantajul pentru emitent că suportă costuri administrative mai reduse, întrucât o parte a cheltuielilor este repartizată întreprinderilor împrumutate. Chiar și întreprinderile mari pot folosi împrumuturi obligatare grupate când au nevoie relativ de costuri reduse de finanțare și nu doresc să-și consume capitalul de încredere față de public prin împrumuturi obligatare individual frecvente, păstrându-și această alternativă doar pentru împrumuturi mai consistente.