Orientări Moderne și Tendințe în Finanțarea Educației

Capitolul 1. Sisteme de finanţare a educaţiei

De-a lungul timpului sistemele educaţionale au evoluat continuu, cele socialiste fiind construite astfel încât să fie adecvate condiţiilor rigide ,nu cerinţelor flexibile ale economiilor moderne ,organizate pe criterii concurenţiale.În timpul comunismului,asigurarea serviciilor educaţionale reflecta existenţa monopolului absolut al statului în educaţie,şcoala fiind mijlocul prin care partidul consolida idealurile comuniste ,producând astfel concepţii egalitariste şi colectiviste.Nici alocarea resurselor în sistemul educaţional nu se făcea raţional în perioada comunistă,ignorându-se cele mai elementare criterii de eficienţă ,

administratorii şi profesorii nu beneficiau de niciun fel de stimulent pentru chibzuirea resurselor disponibile .

Finantarea învătământului se realizează în raport cu structura sistemului national de învătământ care cuprinde: învătământul prescolar,învătământul primar, învătământul secundar (învătământul gimnazial, secundar inferior; învătământul liceal,secundar, superior si învătământul profesional), învătământul postliceal, învătământul superior, educatia permanentă si alte actiuni de învătământ.In România fondurile bugetare sunt îndreptate cu precădere către învătământul primar si secundar datorită numărului elevilor din aceste grade de învătământ, învătământul obligatoriu fiind de 10 clase.

1.1Bugetul de stat

În prezent,bugetul de stat reprezintă principala sursă de finanţare a învăţământului românesc, acesta partcipând cu aproximativ 75% din cheltuielile totale .

Conform Legii învăţământului nr 84/1995, republicată in M. Of. 606 din 10.12.1999 putem menţiona următoarele aspecte:

(1) Finanţarea învăţământului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel putin 4% din produsul intern brut, în concordanţă cu urmatoarele cerinţe:

a) considerarea dezvoltării învăţământului ca o prioritate naţională, pentru pregătirea resurselor umane la nivelul standardelor internaţionale;

b) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;

c) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare pentru integrare la vârf în viaţa ştiintifică mondială.

(2) Sistemul de finanţare a învăţământului asigură descentralizarea gestionării fondurilor şi permite implicarea comunităţilor locale în alocarea de resurse financiare suplimentare pentru învăţământ.

(3) Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot beneficia şi de alte surse de venituri dobândite în condiţiile legii: venituri proprii, subvenţii, donaţii, sponsorizări şi taxe de la persoane juridice şi fizice. Veniturile obţinute din sursele menţionate se gestionează si se utilizează integral la nivelul instituţiilor şi unităţilor respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale şi fără a afecta alocaţiile bugetare.

(4) Fondurile alocate Ministerului Educaţiei Naţionale pentru învăţământul preuniversitar se repartizează inspectoratelor scolare care le redistribuie unităţilor de învăţământ din teritoriu prin ordonatorii terţiari de credite subordonaţi.

De la bugetul de stat se asigură şi finanţarea parţială a transportului în comun, precum şi tarife reduse cu 50% pentru accesul la muzee, concerte şi alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţiile publice, de aceste facilităţi beneficiind şi elevii şi studenţii din învăţământul particular.

Legea învăţământului prevede şi faptul că instituţiile de învăţmânt superior de stat sunt finanţate în principal de la bugetul de stat,detalii despre acestea fiind prezentate în articolele de mai jos ale legii:

(1) Instituţiile de învăţământ superior de stat functionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.

(2) Veniturile acestor institutii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educatiei Nationale, pe baza de contract, pentru finantarea de baza si finantarea complementara, realizarea de obiective de investitii, fonduri pentru burse si protectia sociala a studentilor, precum si din venituri proprii, dobanzi, donatii, sponsorizari si taxe percepute in conditiile legii de la persoane fizice si juridice, romane sau straine, si din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de institutiile de invatamant superior, in conditiile autonomiei universitare, in vederea realizarii obiectivelor care le revin in cadrul politicii statului din domeniul invatamantului si cercetarii stiintifice universitare.

(3) Finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, in functie de numarul de studenti si doctoranzi admisi la studii fara taxa, de numarul de cursanti, de nivelul si specificul instruirii teoretice si practice si de ceilalti indicatori specifici activitatii de invatamant, in special de cei referitori la calitatea prestatiei in invatamant.

(4) Finantarea de baza se realizeaza de Ministerul Educatiei Nationale, pentru a se asigura desfasurarea in conditii normale a procesului de invatamant, la nivel universitar si postuniversitar, conform standardelor nationale.

(7) Finantarea institutiilor de invatamant superior de stat se face pe baza de contract incheiat intre Ministerul Educatiei Nationale si institutia de invatamant superior respectiva, dupa cum urmeaza: