Paradisurile Fiscale

Introducere

Atunci cand se vorbeste de paradisuri fiscale, lumea se gandeste, in general, la Alpii Elvetieni si la Insulele Caraibe. Dar locurile traditionale- fie ca vorbim de Elvetia, de Lichtenstein, de Luxemburg sau de Caraibe, sau de insulele Virgine britanice- sunt concurate cu success de Statele Unite, unde avocatii din 7 state, cum sunt Nevada si Alaska, fac tot posibilul sa atraga aici pe cei mai bogati oameni de pe planeta. In Texas, nu exista taxe pe venit personal, iar taxa bruta de afaceri este la un nivel scazut( propietarii unici si parteneriatele generale sun exceptiile scutite de impozite). Nu exista insa nici un paradis fiscal care sa ii multumeasca pe toti. Unele zone s-au specializat pe activitatiile bancare, altele servesc interesele multinationalelor, in timp ce celelalte aduna sub umbrela lor protectoare bogatii lumii. In plus, despre aceasta lume a finantelor “offshore” - tarile sau jurisdictiile cu legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute - nu totul e de bine.

Toate aceste raiuri ale finantelor au legi stricte referitoare la spalarea banilor negrii pentru a se asigura ca institutiile financiare care-si au sediul acolo nu sunt folosite in scopuri ilicite. Departamente speciale investigheaza orice posibila incalcare a reglementarilor. In paradisurile fiscale este interzisa dezvaluirea oricarui aspect al tranzactiilor, inclusiv informatiile cu privire la conturile bancare private, fara un ordin judecatoresc. Sunt amenzi uriase sau chiar pedeapsa cu inchisoarea pentru angajatii bancilor care incalca intimitatea unui posesor de cont. In raiul fiscalitatii, este imprtanta rezidenta, nu cetatenia. Conform celui mai recent raport, intre numarul celor cu averi de peste 1 milion de dolari erau 27000 de miliarde, dintre care 8500 de miliarde ( 31%) erau inregistrate intr-un paradis fiscal. In lume, sunt nu mai putin de 73 de astfel de refugii pentru eviatrea taxelor, conform datelor detinute de organizatia nonprofit Tax Justice Network, care militeaza impotriva acestor paradisuri pentru cei bogati.

Paradisurile fiscale sunt utilizate de contribuabili din alte tari din diverse motive ca si :

- protectia averii;

- realizarea de profituri mari;

- spalarea banilor obtinuti în urma unor operatiuni ilegale;

- fuga din calea presiunii fiscale excesive din statul de origine;

Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spalarea banilor proveniti din activitati ilegale: trafic de droguri, de arme, prostitutie sau contrabanda; din acest motiv, ele

reprezinta o componenta semnificativa a crimei organizate.

Pot exista trei tipuri de societati instalate în paradisurile fiscale:

- Societatile holding : detin un portofoliu de titluri de participare dar nu desfasoara nici o activitate economica.

- Societatile de baza: sunt societati înregistrate într-o tara cu fiscalitate redusa dar care nu desfasoara activitati economice aici ci doar gestioneaza beneficiile concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt înregistrate în tari cu fiscalitate ridicata.

- Societatile fictive: se rezuma la o simpla „ cutie de scrisori” existenta pe lânga un contabil, avocat, notar, neavând sediul în oaza fiscala respectiva; Scopul lor este transferul profiturilor catre paradisul fiscalati, sustragerea de la controlul fiscal asupra contabilitatii întreprinderilor din grup.

Problema paradisurilor fiscale, “gauri negre in privinta finantelor”, a fost readusa in discutie in noiembrie 2008, in perioada cea mai grava a crizei financiare, la o reuniune a 17 tarii organizata la Paris, la initiativa Germaniei si Frantei. Statele participante au cerut OCDE( Organizatie pentru Cooperare si dezvoltare econiomica) sa reactualizeze, pana la mijlocul anului 2009, lista neagra a paradisurilor fiscale, la care Berlinul cerea adaugarea Elvetiei.

Continut

Orice contribuabil este tentat sa plateasca impozite si taxe cat mai mici sau sa nu plateasca nici un fel de impozit. Pentru a profita de o astfel de slabiciune umana, de-a lungul timpului au existat teritorii care au creat o legislatie de atragere a fondurilor financiare, acordandu-se facilitati deosebite, dintre care cea mai importanta o constituie scutirea de impozite ori nivelul acestora extreme de redus. Aceste teritorii sunt denumite in literature fiscala paradisuri fiscale.

Ca o definitie mai generala, prin termenul de paradis fiscal se itelege orice tara care nu percepe impozite ori impozitele sunt reduse pe toate sau doar pe unele categorii de venituri, un nivel ridicat de secret bancar sau commercial, cerintele minime din partea bancii comerciale si un fel de restrictii asupra schimbarilor valutare.

Privita prin prisma reducerilor sau scutirilor de impozite aproape fiecare tara poate fi considerata paradis fiscal, pentru ca, intr-o forma sau alta, societatilor comerciale sau persoanelor individuale straine le sunt oferite diferite stimulente pt a incuraja investitiile lor si a promova astfel cresterea economica in zona.

Tot un fel de paradisuri fiscale, intr-un anumit sens, pot fi definite si zonele libere, respective zonele defavorizate care, potrivit legislatiei ce reglementeaza functionarea lor, profita de diverse inlesniri fiscale sau de alta natura.