Pârghiile economico-financiare utilizate de țara noastră

Capitolul 1

INTRODUCERE IN SFERA FINANTELOR PUBLICE

Finantele publice reprezinta un intreg sistem de creare, prelucrare, analiza si redistribuire a resurselor publice, pentru o repartizare uniforma si cat mai buna a venitului national.

Finantele intruchipeaza relatiile sociale, de natura economica, aparute in procesul de mobilizare si repartizare a resurselor necesare statului. Aceste relatii exprima repartizarea unei parti din produsul social si mai ales din venitul national intre diferite grupuri sociale. Relatiile economice exista in mod obiectiv, adica independent de vointa si constiinta oamenilor. Toate acestea se afla in stransa legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

Finantele ca relatii economice aparute in procesul repartitiei produsului intern brut, fac parte din baza economica a societatii.

Existenta nevoilor colective, sociale, obstesti, reclama nevoia infiintarii unor institutii publice capabile sa ofere oamenilor utilitatile publice, denumite de unii economisti bunuri publice sau bunuri sociale, de care toti acestia au nevoie si pe care nu le pot dobandi prin mijlocirea pietei. Reducerea cheltuielilor publice ar trebui sa acopere costurile serviciilor, institutiilor si lucrarilor publice strict necesare societatii si pe care piata nu le poate furniza decat pe seama contributiei generale. Autoritatile publice participa la satisfacerea nevoilor colective deoarece imposibilitatea sectorul privat de a oferi anumite bunuri si servicii trebuie acoperita. Aceasta imposibilitate a sectorului privat de a acoperii intreaga arie a produselor si serviciilor de pe piata, apare datorita urmatoarelor caracterisatici : nu este organizat sub raport tehnic sa desfasoare astfel de activitati, nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora pentru a le solicita plata sumei datorate, desi este capabil sa produca anumite bunuri si servicii, nu-si asuma o asemenea sarcina, datorita incapacitatii beneficiarilor de a suporta costul acestora.

Deoarece cheltuielile publice conduc la diminuarea capitalului productiv al tarii, datorita existentei unor grupuri de colectivitati ce poseda un caracter neproductiv (armata, flota, politie, etc), statul are rolul de a suplini aceste functii economico-sociale prin propriile resurse.

Cu ajutorul impozitelor ar trebui finantate cheltuielile publice; acestea fiind suportate de membrii comunitatii numai in masura in care ele se fac in interesul general al societatii si nu pot fi integral acoperite de catre beneficiarii directi ai serviciilor prestate de institutiile publice. Impozitele sunt daunatoare deoarece influenteaza procesul reproductiei si afecteaza acumularea de capital productiv. Cu toate acestea ele constituie un rau necesar , deoarece asigura colectarea resurselor necesare finanatarii cheltuielilor publice indispensabile societatii. Impozitul potrivit este acela care reclama cel mai mic efort din partea contribuabililor si care ia in calcul si posibilitatile acestora, fiind dinainte cunoscut iar nu arbitrar.

Deoarece deficitul bugetar obliga statul sa apeleze la emisiune de bani sau sa contracteze imprumuturi pentru scopuri neproductive, veniturile bugetare curente ar trebui sa acopere in fiecare an cheltuielile publice.

James M. Buchanan, economist American si laureat al Premiului Nobel pentru economie, afirma ca “ finantele publice studiaza activitatea economica a guvernului, considerat ca unitate”.

Transferurile de putere de cumparare si redistribuire a veniturilor de avere, mijlocite de finante , nu constituie un scop in sine, ci un mijloc prin care se urmareste ocuparea cat mai deplina a fortei de munca, reciclarea disponibilitatilor banesti temporare in economie, combaterea fenomenelor inflationiste, evitarea indatorarii peste masura a tarii fata de strainatate, asigurarea echilibrului financiar si a celui monetar, realizarea in ultima instanta a echilibrului general economic.

Maurice Duverger afirma ca in statul modern “finantele publice nu sunt numai un mijloc de acoperire a cheltuielilor sale de administratie, ci si – si aceasta in primul rand – un mijloc de a interventie in viata sociala, de a exercita o presiune asupra cetatenilor , pentru a organiza ansamblul natiunii”. Se observa o noua viziune asupra functiilor indeplinite de stat, mult mai larga fata de cea promovata pana acum.

Capitolul 2

O INCURSIUNE IN TRECUT IN URMA CU 19 ANI

2.1 O viziune asupra “economiei de piata”

Ultimul deceniu al secolului al – XX – lea are ca numitor comun, pentru o parte insemnata a Europei Centrale si de Est, “vantul schimbarii”. Modelul socialist de dezvoltare economico-sociala, aplicat cu unele particularitati si cu rezultate diferite in tarile care au facut parte din sistemul socialist, vadeste incapacitatea de a gestiona mecanismul economico-financiar si social. Iar Moscova, privita drept centru de putere, framantata de propriile probleme, accepta ideea ca mentinerea controlului asupra tarilor respective impune costuri care ii depasesc posibilitatile economice, politice si militare.

Inceputul anilor ’90 surprinde tarile europene ex-socialiste in plin proces de tranzitie. Acesta genereaza o vie dezbatere atat sub aspect conceptual, cat si sub cel al practicilor si modalitatilor de infaptuire.

Inlocuirea structurilor institutionale si economice specifice modelului socialist de dezvoltare cu altele, corespunzatoare – fie si numai conceptual – economiei de piata, constituie un sens inedit al devenirii tarilor europene ex-socialiste, sens apreciat, uneori, si ca experiment. Astfel, J. Stiglitz, un reputat economist, la Conferinta anuala a Bancii Mondiale din 28-30 aprilie 1999, isi exprima opinia ca “Tranzitia de la socialism la economia de piata este unul dintre cele mai mari experimente din toate timpurile”. Trei ani mai tarziu, in lucrarea “Globalizarea. Sperante si deziluzii”, subliniaza ca “ la sfarsitul anului 1989 a inceput unul dintre cele mai importante procese de tranzitie economica”. Totodata adauga: “Era al doilea experiment economic si social major al secolului”, considerand ca primul “ fusese trecerea deliberata la comunism cu sapte decenii inainte”, respectiv procesul declansat de revolutia din 1917 din Rusia.