Participarea României la fondurile și programele comunitare înainte și după aderare

Uniunea Europeană oferă sprijin financiar de pre-aderare ţărilor candidate (în prezent, Croaţia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) şi ţărilor potenţial candidate (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Kosovo). Asistenţa financiară îşi propune să ajute aceste ţări să realizeze reformele politice, economice şi instituţionale necesare pentru alinierea la normele europene.

Pe lângă faptul că sunt obligatorii în vederea aderării la UE, aceste reforme duc şi la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor din ţările beneficiare. Una dintre priorităţile asistenţei financiare este să susţină reformele politice, în special întărirea capacităţii instituţionale, consolidarea statului de drept, drepturile omului, protecţia minorităţilor şi dezvoltarea societăţii civile.

Înainte de a adera la UE, o ţară trebuie să dispună de o economie de piaţă funcţională şi să aibă capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de pe piaţa internă a Uniunii Europene. Astfel se oferă asistenţă pentru sprijinirea reformelor economice, care facilitează creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă.

Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul României, în condiţiile în care economia românească se confrunta cu probleme structurale destul de serioase şi pentru afirmarea în Uniunea Europeană a unei naţiuni sănătoase, prospere, educate, libere şi demne, aveam nevoie de strategii coerente şi unitare care să aibă ca obiectiv programarea, prioritizarea şi urmărirea politicilor de dezvoltare naţională.

În vederea asigurării fondurilor necesare implementării acestor strategii, România ca stat candidat la Uniunea Europeană a beneficiat de ajutor financiar din partea acesteia prin intermediul fondurilor şi a programelor pre –aderare, continuând să beneficieze şi în prezent ca stat membru prin intermediul fondurilor şi programelor post-aderare.

Prin fondurile europene sunt finanţate proiecte care contribuie la dezvoltarea zonelor mai puţin avansate, prin investiţii pentru coeziune economică şi socială, în domenii cheie precum dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii locale şi regionale, servicii sociale şi servicii turistice. Scopul acestor investiţii este crearea de locuri de muncă, creşterea nivelului competetitivităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru locuitorii regiunilor vizate.

Scopurile urmărite prin finanţarea proiectelor din aceste fonduri vizează în principal promovarea unei dezvoltări durabile, echilibrate şi armonioase a ansamblului economic şi social al Uniunii, pentru a se asigura îmbunătăţirea nivelului de trai al cetăţenilor Uniunii Europene, din care România face parte începând cu 1 ianuarie 2007.

În perioada 2007-2009, România a beneficiat şi va beneficia de fonduri nerambursabile, de aproximativ 4 ori mai mari decât cele din perioada de pre-aderare, în valoare de 5 973 mil €.

România are nevoie de programele structurale, atât pentru a recupera decalajul existent faţă de ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi pentru o dezvoltare durabilă.

CAP 1. Fonduri de pre-aderare

Fondurile pre-aderare sunt fonduri alimentate prin bugetul Uniunii Europene, al căror scop este să acorde sprijin statelor candidate din Europa Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA şi SAPARD. Prin intermediul acestor fonduri ţările îşi realizează reformele politice, economice şi instituţionale necesare pentru alinierea la normele europene.

1.1. Programul PHARE

Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa şi Sapard.

Programul PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucţia Economiei) este unul dintre cele trei instrumente de pre-aderare finanţat de către Uniunea Europeană pentru a asista ţările candidate din Europa Centrală şi de Est la aderarea la Uniune.

Programul a fost creat iniţial în 1989 pentru a asista Polonia şi Ungaria, primele două ţări din regiune care au renunţat la comunism şi la economia centralizată. Scopul său era de a ajuta aceste două ţări în procesul de tranziţie de la regimul comunist la cel democratic, de aici provenind şi numele său.

Pe măsură ce alte state din centrul şi estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program. Astfel, în 1996, 13 state primeau fonduri nerambursabile Phare: 10 state candidate (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia), Albania, Bosnia-Herţegovina şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia.