Perspective și implicații ale aderării României la zona euro

La data de 1 ianuarie 2007, România devine membră a Uniunii Europene. Relațiile României cu Comunitatea Europeană s-au format încă din anul 1974, România fiind prima țară din Europa Centrală și de Est care a semnat acorduri cu Comunitatea Economică Europeană pentru a facilita schimburile comerciale.

În anul 1990, România semnează Acordul de Comerț și Cooperare, stabilind relații diplomatice cu Uniunea Europeană.

La 1 februarie 1993, România a semnat Acordul European, ceea ce a determinat-o să depună cerere de integrare în Uniunea Europeană. După semnarea Tratatului de Aderare, la data de 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obținând statutul de observator activ. Acest statut îi permitea României să își exprime opinia, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar.

Uniunea Europeană a fost întemeiată pe principiul libertății, democrației, drepturilor omului, precum și pe principiul statului de drept. Orice stat care respectă aceste principii, poate solicita să devină membru al Uniunii Europene.

Etapele de aderare ale țărilor pretendente la zona euro:

- Aderarea la Uniunea Europeană, cu câteva condiții generale de îndeplinit,

- Preluarea aquis-ului comunitar, în special în zona economică și monetară,

- Respectarea criteriilor de convergență prevăzute în Tratatul de la Maastricht.

Aquis-ul comunitar se refera la cele patru libertăți (libertatea de circulație a produselor, persoanelor, capitalurilor și serviciilor), la politicile comunitare asigurând aceste libertăți (agricultură, comerț, concurență, transporturi), precum și la măsurile de sprijinire a regimurilor și a categoriilor de populații defavorizate.

Unul dintre țelurile pe care și-l propune România împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene este practicarea unui curs de schimb unificat în toate statele; monedele naționale vor fi înlocuite cu o monedă unică: EURO.

Programul de adoptare a monedei euro reprezintă pentru România și un program de dezvoltare economică. În perioada premergătoare a aderării României la zona euro, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de condiții, cum ar fi:

- formarea unei piețe interne de capitaluri pe termen lung,

- nivelul inflației scăzut,

- convergența ratelor de dobandă.

Piața financiară românească se afla sub nivelul celorlalte țări care aderau la Uniunea Europeană, tocmai din cauză că dobânzile pe termen lung sunt greu de influențat.

Din cauza faptului că nu prezenta o situație financiară bună și avea greutatea de a se adapta la o monedă nouă (ne amintim că aceasta a mai trecut prin faza de schimbare a monedei: leul “greu” - leul “ușor”), România a amânat aderarea la zona euro.