Piața Valutară

I. PIAtA VALUTARÃ

1. Organizarea si functionarea pietei valutare

Prima manifestare concretã a realitãtii internationale este piata pe care se

efectueazã schimbul unei monede nationale pe altã monedã nationalã. Întradevãr,

orice întreprindere care exportã si/sau importã bunuri, orice persoanã

particularã care se deplaseazã în strãinãtate etc., se confruntã imediat cu o

problemã de schimb valutar. Aceastã problemã de conversie monetarã provine,

în mod evident, din faptul cã internationalismul comercial si financiar coexistã cu

nationalismul monetar.

Piata valutarã este piata pe care se desfãsoarã comertul cu monede strãine

(valute). Aceastã piatã asigurã manifestarea cererii si ofertei de monede strãine,

precum si formarea pretului (cursului) acestora, exprimat în monedã nationalã.

Monedele strãine sunt schimbate pe moneda nationalã în toate centrele

financiare ale lumii. Piata valutarã nu este, deci, limitatã din punct de vedere

geografic: piata lirei sterline, de exemplu, cuprinde nu numai tranzactiile cu

monede strãine contra lire efectuate la Londra, ci si tranzactiile efectuate în lire

sterline contra monedelor locale respective la New York, Paris, Tokio, Singapore

etc. Dupã cum a spus odatã un comentator inspirat, „operatiunile de schimb valutar

urmeazã, prin intermediul satelitilor de telecomunicatii, rãsãritul soarelui în diverse

locuri de pe glob”.

A) Operatorii pietei valutare sunt bãncile si celelalte institutii financiare, care

actioneazã în nume propriu sau al clientilor. Acesti operatori negociazã direct

între ei sau recurg la intermediari (dealeri).

1) Bãncile, institutiile financiare si filialele financiare ale grupurilor industriale

efectueazã operatiuni de schimb valutar în nume propriu sau din ordinul

clientilor lor. Pentru a facilita operatiunile respective, bãncile autohtone îsi

deschid conturi si constituie depozite la bãncile si institutiile financiare din

strãinãtate, care joacã, astfel, rolul de bãnci corespondente (si invers).

Desi bãncile sunt cei mai importanti operatori de pe piata valutarã, un rol

însemnat joacã, de asemenea, filialele bancare sau financiare ale grupurilor

industriale. De exemplu, „British Petrolum International” în Anglia, „Renault

Finance” în Franta etc., sunt firme financiare specializate, a cãror misiune este

efectuarea operatiunilor bancare (inclusiv de schimb valutar) si asigurarea

expertizei financiare pentru întregul grup industrial respectiv.

În principiu, operatiuni de schimb valutar efectueazã, în mod obisnuit,

toate bãncile. Cu toate acestea, în practicã, numãrul bãncilor care actioneazã în

2

permanentã pe piatã este redus, majoritatea bãncilor operând prin intermediul

altor bãnci sau al firmelor de intermediere (dealeri).

Teoretic, bãncile au o politicã de afaceri nespeculativã. În realitate, se

constatã adesea cã si bãncile au un comportament speculativ. Acest tip de

comportament este indicat de „pozitia valutarã” neechilibratã („lungã” sau

„scurtã”) a bãncii respective.

Prin definitie, „pozitia valutarã” este diferenta - pozitivã sau negativã - între

creantele si angajamentele (datoriile) în valutã ale unei bãnci (numerar în casã,

disponibil în conturi la vedere în strãinãtate, efecte comerciale libelate în valutã (devize)

emise, acceptate sau avalizate, credite în valutã primite sau acordate etc.). Indicatorul

respectiv se determinã atât pe total, cât si pe fiecare valutã în parte.

În cazul în care creantele si angajamentele sunt egale, pozitia valutarã este

numitã „închisã” (echilibratã); dacã creantele sunt mai mari decât angajamentele,

pozitia valutarã se numeste „lungã”, iar în cazul invers „scurtã”. O pozitie valutarã

neechilibratã (lungã sau scurtã) implicã un anumit risc, iar asumarea acestuia

reflectã, deci, un comportament speculativ, care vizeazã obtinerea unui câstig din

cresterea sau scãderea cursului valutar respectiv.

Totusi, importanta speculatiiLOR valutare efectuate de bãnci este redusã

în comparatie cu speculatiilr generate de clientela privatã. În ceea ce le priveste,

bãncile nu refuzã totusi nici ele acceptarea speculatiilor clientilor, deoarece, pe de

o parte, operatiunile dispuse de clientelã le aduc profit, iar pe de altã parte, dacã

ar refuza serviciile solicitate de unii clienti, acestia ar trece imediat la concurentã.

Un operator important pe piata valutarã este, de asemenea, banca centralã.

Vânzãrile si cumpãrãrile de valutã efectuate de banca centralã urmãresc, pe de o

parte, stabilizarea cursului monedei nationale, iar pe de altã parte, constituirea si

gestionarea rezervei valutare.